suedez

te îmbrățișez ca un nene suedez îngropat în mult orez

când ești îngropat în paste și zilele par nefaste

te rogi la nedumnezeu să te facă pui de zmeu

chiar dacă erai ateu te-ascundeai in ateneu

să vezi tubele la prânz

și să mesteci macarale când se duce tot la vale

și ne căutăm prin oale

nu ne dăm banii pe țoale

și de nu ne facem mari, tot chemăm doi lăutari

să mai ia ei din amar să aprindă câte-un far

să comande de la bar să plătească cu monezi

să vezi și ce nu mai vezi

când ești îngropat în bere și zilele par de miere

luna ca o fiere stinsă limba ca un vis pe dos

peste toate pune sos

dormi pe jos cu prizonierii cu minerii cu maramă

pe la râu stau muritorii doar că uită cine sunt

pe pământ și nu mai mor nici de vârste nici de dor

nici de sete nici de soare nici de mine sub zăvor

și pun mese lungi afară și petrec și-apoi adorm

cu capete peste mese cu picioare-ncrucișate

cu ciolane-n farfurii cu agata cu agapia cu lumina ta de zi

ce frumos trăiești când știi dar și mai frumos când nu

#9

un' te uiți hai cască ochii

sexul apa apa sexul

Ion Iliescu și pedeapsa

capsa casca mi s-a pus

lună și blana de urs

care vrea în Andromeda

#8

apă să se-nece

omul și odihnă 

arata-i direcția și o să se stingă

muza mult privește mult privește mult

ia stai

calul aștepta afară lângă alți trei patru cai

sticla și o primăvară

și macheta cu un rai

și macheta ne visează

și și tu visai visai

se trezește și e trează

nu mai numără parai

calul aștepta afară juca șah cu Naum

câștiga apoi remiză 

apoi carne în felii

asta-i ultima repriză sper c-o să îți mai revii

dar din nou lua el partida și dolari vreo două mii

#7

încotro ne ducem limba ta cea dulce

încotro ne-ntrecem nu mai vrea să plece

apă rece până la zece

Schubert și sfinții 

copiii cuminții 

v-am plătit eu consumația și vă trimit la București

și ne-a trimis

#6

o săgeată văzută de sus e că o săgeată văzută de jos

dar altfel

așa și lumea, pantofii și misterele nedescoperite

nimic nu e mai bun sau mai rău decât tine

ce e e tot ce e

nu e nevoie să spui adevărul

să dai petreceri

să chemi oaspeții 

#5

cum le-asează viața pe toate fara să știe

cum dormim pe partituri cu bocancii ăia buni

cu echipament de luni

cum dormim fara să știm că dormim

dar le așează un magician 

in forme 

noi le luam și le mâncăm

și la final pricepem

și nu mai e nimic de zis

#4

placentă

plăcintă

tot aia Sinaia sinistru stelar

cu o mână peste stele cu o mână-n buzunar

cu o coală cu o coadă

ulm

un

uliu

meditează spre înțelegere

e noapte

somnul înghite ce mai e

greieri și viori mici

vulpea cu nouă cozi

o găleată cu moloz

o văcuță-n rochie roz

o săgeată

o planetă o cometă

un uliu meditează spre înțelegere 

#3

o floare o povață

e-atât de tristă că e veselă

e-atât de veselă că e tristă

ochii mari mucii-n batistă

taie-i pe toți de pe listă

și asteapta-i într-o gară

cu trei flori la subțioară 

margarete și cornete

ceasuri sparte de perete

adică ceasuri care se pun pe perete sau care-au fost sparte de perete, înțelegi?

da' nu-ntelegea

nu-ntelegeam nici eu

așa ne-am făcut prieteni

așa am trecut puntea

fruntea presupunerile și-acum e doar cald și e liniște 

#2

echilibru nu-nseamnă să stai drept ci să vezi trept

la apus apus

dimineața devreme dimineață devreme

foc pe acoperișuri foc pe acoperișuri

țipete țipete

liniște liniște

luca

și sărim și sare și nu cădem în aceeași poziție

dar vedem doar ce e și nimic altceva

#1

echilibru

echinocțiu

ecaterina

Ecaterina, fă, ne pleacă trenurile din gară

și-l pierdem p-ăla frumos cu epoleții

lasă c-ale tale erau plecate deja

fii și tu mai cumpătată, ce dracu

cumpătată duminica la biserică nu aicea

si-nghițit un pește întreg cu tot cu oase

și-a băut toată apa de la flori

și la cimitir, echilibru, n-avem vreme de pierdut

zice și se schimbă-n pasăre și iese din piepturi

când ne-o fi mai rău așa să ne fie

și leșie și robie și o coală de hârtie să-i scriem o poezie s-o citească la culcare

că cutare și cutare și mortar și solare și portar și amar și

stai, fă, că ne ia potera și iar dormim pe caldarâm și-l supărăm pe antim

da să se mai ducă și-n mă-sa

că nu-mi fiecare zi e duminică

cuștile

erat ergo sum

erat era toamnă și nu-mi mai găseam buzunarele de atâtea păsări

și totul era o apă și totul era o barcă și dormeam la subsol cu măcelarii care și-au împlinit toate dorințele

nu mai despicăm pe nimeni și nu ne mai gândim la nimic

ce frumos e curcubeul în după-amiaza asta

să mergem să culegem câmpurile ca și cum n-ar exista timp

pentru că nici nu există, îmi spune unul mai mic

pentru că nici nu exist, i-o întorc în șoaptă și râde

ești tare amuzant roțile de tren rondurile adăpostuile făcute în grabă

o lume mai multe lumi o culme o cușcă o culme o cușcă deschisă

am fost făcuți să fim liberi

și toți oamenii scot cheile pe care le ținuseră ascunse mai mult în joacă

deschid cuștile și încep să chiuie

hop

hop. penumbră

unde-mi sunt toate scrisorile paltoanele bastoanele și de ce e doar vocea mea la gramofon

într-o lume în care toți căutăm salvatori, fii tu salvamarul

trezește-te din somn, ieși din mașina în care dormi și lasă salvamarul să vină la mal

cu toate sticlele în care e câte-o scrisoare

cu puii de rechini și ilinca visând tare

patru sute patru patru sute m-aude cineva

și după, un moment de liniște 

un zmeu planează în bagdad drept dovadă a lui dumnezeu și iar liniște

și nimeni nu mai trage cu arma nimeni nu se mai învinovățește nimeni nu mai aruncă cu piatra

și începe o ploaie cu picuri mari de-ăia de să te ferești

farurile sus

am venit să te luăm cu noi

farurile sus

iar eu nu răspundeam eram prea speriat prea om prea cu trecutul după mine

și eu râdeau hai cristi suntem noi am venit să te luăm așa cum am promis

ce, credeai că uităm de tine, zice billy cu rânjetul lui pe care nu mi-l mai aminteam

hai, gata, s-a terminat cu suferința, nu mai au cartușe, gata cu războiul

gata cu întrecerile petrecerile acum e liniște

dar eram prea speriat să pricep ceva eram prea speriat să pricep ceva

nana

nanana nana

orașul apusul

ridică semne de întrebare trezește abandonul

cea mai frumoasă zi

de la un radio din vecini se aud complimente

faci o treabă foarte bună se trăiește și pe lună

biscuiți un om un rând până când din când în când

tu visează că nu costă un ochean poștaș polar

tu visează peste bar 

ceasul nu mai știe cine un ecou un imn un mal

orașul apusul

merula

pun puntea pun pumnii

somn gene somn gene 

limbi

limba despicată pianul despicat tata într-o cadă minuni la palat

cine să desfacă ochiu-ndurerat

ce poveste tristă că ne-am amuzat

și lauda și plânsul de milă atrag atenția

și dragostea și moartea locuiesc pe aceeași peliculă 

cu o colivie în care nu mai știm dacă trăia o pasăre

o casă-n care murise cineva, altcineva face prestidigitație prestidigitație la cometă la trompetă

prestidigitație acum că nu mai e nimic de făcut putem să căutăm o pernă și să ne facem că merită

un șarpe își mănâncă coada

un pește își mănâncă solzi

sol sol solzii 

sun sunt sun și nu răspund cred că iar culeg grâu și glume

 

un om de statura ta

un om de statura mea

spune că iar nu mai vrea

pleacă îl vom revedea

jazz-ul mă mai încălzea

un inel o acadea

care-n lume care-n stea

care carte să ne de-a viitorul ascuțit

o pădure, o lovea, pe un braț pe buza ta

semafor articula

te iubesc și te iubea 

liniște mă mai găsea

prin sertare prin sertare locuia 

doar prin sertare

sequoia

sequoia

în timp 

călătorule

întinde o mână

deschide un ochi

mănâncă o lună

ploaia făcută stropi

alice în țara dobândi compuse

în fața ușii în fața ochilor în fața Plopilor

vine vara vin apusurile triste

mecanicii de locomotivă seva răbdare la micul dejun

pe care nu-l mai sar ca pe o coardă de la magazinul de noutăți

sunat limited

visul unei vieți așa cum ai deja

motanii croșetează oamenii clocotesc

când am ajuns la douăzeci de clienți pe zi am clacat

coroniță de flori țânțari monede aproape ieșite din uz

copii îndrăgostiți de blues 

te iau în brațe

doi doi

doi doi doi 

așa să ne-ajute Dumnezeu

dar Dumnezeu nu e la masă 

învață să cânte la trompetă improvizează dar pe barba lui nu pe barba noastră

oaste sute de oameni aruncă crucile crezând că asta îi va face liberi

trebuie să stai acolo dar nu pentru totdeauna

nimic nu trebuie 

uitare și mă arunc în apa cea mai adâncă 

și plâng caii și credeam că mă duc copitele până am văzut că nu plecasem de-acasă

sau din spiral sau din spital momentul de glorie gol

așa că nu mai vreau să pricep să fiu cine știe ce să fiu cine știe ce

nu mai am senzația că-nteleg dar nici că nu merit

așa că-mi fac colibă aici pe creștetul satanei 

ce invenție frumoasă pentru neputința pe care nu o cunoaștem

nu mai am senzația că-nteleg dar nici că nu merit

cine nu prinde e liber să 

la fel și eu când îmi aduc aminte

și-ncep să-mi aduc

ești

ești orbul ești

floarea dintr-o după-amiază ești

cine stă la coadă fără coadă ești

cine nu mai vrea să vadă ești 

respirația ce se repetă pe sine

vara casa de marcat nu vreau să mor neapărat 

peștișorul auriu zice dacă plecăm să plecăm cu toții

cu preoții și pescarii fără plasă 

cu te iubesc hai acasă cu

tot ce poți îngrămădi într-un poem un gând 

pentru cine urmează să se nască mâine

totul invers dar nu pentru mult timp

omul cască prin timpane apoi sare iar în ring

descriu descriu și se deșiră și 

în gări stau mântuitorii predicatorii pentru o bucată de pâine

nu mai știu ce an e dar nu e bine 

nu mai știu ce an e dar nu-i de mine

nu mai știu ce an e dar nu-i de glumă cu 

șuruburi care țin inima corăbii vin

plecasem de la

nu ești informație nu ești un avatar nu ești amintirea și iluziile

o floare evantai sau când îți cereai scuze ca pentru tine

nu putem avea grijă de tot așa că

poștaș cu șapcă 

potop nu pleacă

unde să semnez

jaluzelele și soarele fals la dans cu

role-mprumutate de la tată de la frate de la

de la dungi ușor pe spate de la

suntem prinși în timp și ni se pare că pricepem

uneori pricepem așa că 

ridică ochii la soare miră-te

ploua era semi-întineric 

avea o glugă și-o rochie peste

și mi-a zis că nu e nevoie de nimic în plus

dar oamenii sunt oameni și 

apoi m-a atins pe umăr ca și cum mai văzuse asta

și din noaptea aia s-a făcut zi

și așa a rămas

apoi, după o vreme s-a făcut noapte și am dus și asta

apoi iar zi și nu mai era acolo dar eram noi

un fel de a spune noi 

scriam pe sărite ne mâncăm cozile și șopteam numai în urechea dreaptă

tata era și el liniștit și nimic nu mai cerea să fie reparat așa că ne-am odihnit

am pescuit am recunoscut iubirea pe care am inghitit-o în șir

care ne înghite și ne dă de băut

untul soarele și stelele împădurite deja 

indiferent ce zi e sau cine pune întrebări în buclă 

apoi uită apoi uit apoi punct apoi apoi 

cine vine după noi cercul se închide iar

iar lumina dintre boli o servim de unii singuri cu o lingură mai mare care are brațul drept

pedale

nori de ploaie se îndoaie iar e noapte vrem să scriem

umplem plicuri burți de păsări pentru ce nu poa' să fie

cimitir deces uitare moara cu noroc la gram

o ducem destul de bine nu-l mai căutăm pe fram

și nici el pe noi asemeni ceaiul nu se mai răcește 

grâu din pâine vin din apă grâu din grâu pește din pește

din oraș ieșim cu barca și ce dacă intră hoții

nu mai au ce să ne fure am pierdut deja cu toții

la paris nu merg taxiuri în costume scumpe iarna

scânduri scene oase cranii o fantomă la perete

au de învățat din asta lasă timp să treacă-n sine

iar e bine iar beție iar cu gândul pe la cine

nu se termină ocara orzul și trompa pe cale

trandafirii sunt tot una stelele-s universale

nu e de văzut nimica scot bastonul dintre vămi

punem muzică la pick-up scoatem capul dintre pălmi