radio

radiografii
lanuri pline de animale așteptând
noapte lungă
frig
nu mai vine dimineața iar stelică pare să nu mai reziste
ce mă fac fără tine, nebunule
ce se-alege de cazarma asta
de șerpii desperecheați și de excursiile noastre la munte
el tremura și nu spunea nimic
parcă intuind
mai rămâi până dimineață
poate o să fie bine
îi spuneam auzind vânătorii și marșul lor nemilos
până dimineață și îți scriu un poem
îți arăt cum se fură unul
era tot ce mai aveam
nici nu mai știu dacă îmi era frică pentru el sau pentru mine
la un moment dat am adormit amândoi
eu pentru toteauna
ce-ai făcut, îl întrebam
cum e posibil
el nu spunea nici acum nimic
dar dansa fantastic prin cameră, orb la toate cele văzute