dacă aș putea să-ți spun
adevărul, m-aș abține
dacă aș putea să iert
te-aș ierta, dar nu pe tine
m-aș apuca de măsline
de făcut bărcuțe mici
să ne ducă de aici
măcar pentru 4 zile
și putem să prăjim pește
dacă vrei și tu, firește
ia gata cu poezia
că se face coadă iar
n-am avioane de hârtie
nici ceneală-n călimar
și dacă ne dau afară
unde plec cu pian, cu toate
elefanți și flori de mac
că-n castel nu mai sunt locuri
nu mai sunt nici la conac
dacă aș putea să scriu
m-aș opri un pic să văd
cum ți-e zâmbet cum ți-e plâns
cum e praga dintr-un pod
îngrijit și plin de haine
recuzită păsări mici
și chiar pot din toate astea
să le fac acum pe toate
să văd praga dimineața
să văd praga și pe noapte
ochi deschide și deschid
ochi închide și cad stele
de-mprumut sau de nuiele
și se duc doar mai târziu
după ce-am văzut aproape
tot ce-am socotit că știu
joi, 20 februarie 2020
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
am ştiut atunci că Ruxandra fusese un caz fericit am ştiut că toţi ne vom fi citit poeziile cu teamă şi nepricepere din vârful unui bloc c...
ochii și da ochii și nu
ochii lui spun nu ochii ei spun da e dimineață se privesc în ochi și servesc masa are haina ruptă ea întreabă: a trecut ceva, nu? în grădin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu