nu stiu ce simt
de cele mai multe ori imi iau cu freeze
si scriu si dorm si zgarii caroserii cu cheia de la penultimul apartament
lumea e infricosatoare cand esti nesigur
mi se schimba vocea ori de cate ori recit
ca sa pun putina forta acolo unde nu e sau
unde ar fi putut sa fie
lumea e un mecanism perfect
abia atunci cand taci gusti un pic din inceputul adevarului personal
pentru ca asta e ceea ce exista
ma speriu cand vad in oameni frici la fel de mari ca a mea
sarim cu totii sotronul asta universal
nu stiu ce simt
asta nu ma linisteste
am invatat atat de bine sa blochez totul
sa nu se mai vada nici din vagoane
nici de pe campuri nici din camera ta
si ma umflu repede cand canta cocosii sau
cand se varsa sange doar asa pentru ca da bine
pentru ca ne face barbati
daca simti la fel zi si eu
si poate se mai inmoaie cate un mal
cate o vorba
incet
automatismele se vor ofili
iar din noi va creste o planta salbatica noua
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu