acum că știi că sunt tot eu
o pasăre cu ciocul scos
picioare reflectând la zborul lor
un soare mic ca tine
mi-a spus să mă mai liniștesc
că nu te-ntorci că lumea s-a lărgit
triunghi și-un ac pierdut redeslușit
toate la timpul lor
o vineri pe la opt și-un pic
noi reparăm televizoare sparte
și-n capul lor e tot nimic
și număr până nu mai știu să număr
despic descos prefac la loc
cu-n suflu simplu ascuțit
trecut prin gheață și noroc
piețe deschise și noroi
umbrele și pantofi cu toc
1-2 mâna la piept soldat
mergi mai departe dacă vrei s-o vezi
șopteau în urma lui că e nebun
și nu-l așteaptă nimeni la sfârșit
doar el știa ce vers rotindu-i-se-n cap
făcea tot universul ei să tremure ușor
iar ea să îl aștepte ca și cum
ar fi-nțeles ce n-a-nțeles nici el
plouă ca după cel mai bun măcel
miroase a carbit și-a câine ud și mort
baloane colorate stau aproape de pămând
și vene tremură ușor
pahare pline se înghit
unele-ntraltele adorm
desișul e la fel
șirul sortit
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
spune, fii liber ca o caracatiță în marțea asta fii liber treci tu pe la mese și întreabă-mă, eu n-o să-ți mai răspund aș putea să știu cine...
-
suntem puntea fără să știm trecem prin timp cu timpanele pline de griji un elefant îmi arată calea seamănă cu mama, cu tata, cu bunicii când...
-
mergi tu să aduci o lumânare? chiar trebuie? doar n-o să stăm aşa, în beznă, o zi şi-o noapte de unde ştii cât are să ţină? nu ştiu atu...
#
un om un cântec o sclipire din ochi încă ne putem trezi din somnul cel mai adânc încă putem zbura cu o singură aripă să călărim o stea și să...
inca mai scrii...frumos :)
RăspundețiȘtergere