luni, 5 septembrie 2016

mai stăm puțin

ascult o poezie și mă gândesc la femei care nu fac rău care nu există 
n-am cheie către savanele-alea bune
natură umană natură tristă
m-am pierdut pe drum la pâine m-am întâlnit cu-n înger 
mi-a zis că mă-ntorc mâine, da' cred că n-avea busola la el
ca o femeie-n apă ca o sirenă spartă
mă uit în gol când la tine când la mine când la cuvinte și mă gândesc spre mai departe
ți-am zis așa sunt femeile vor doar ce vor ele antologia lipsei

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

out

mi-e teamă că durerea o să mă transforme  într-un cerb cu coroana spartă în fond ce e în neregulă cu asta e-n neregulă dacă trăiești iar și ...