poetul ca un șarpe liniștit
fură cuvinte de la ceilalți poeți
apoi lovit sau doar plecând prin crăpătura uitată în zid
va continua
nu bea nici ceai, nu vrea să fie măgulit
hulit sau deranjat când ziua se oprește din a fi
și ochii-i cad până și lui spre altceva
acum că restul e la locul lui
să luăm exemplul șarpelui ce n-aștepta
nejinduind la altceva
era aici.acum
sub pielea lui de șarpe
pe fiecare ne purta
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...
#
când câmpul cântă cresc arbori
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu