vineri, 9 mai 2014

două mii cinci

știu că pășesc ușor în odaia asta
eu în cârpele mele
tu în cârpele mele
aștept să plouă
tu aduci un ibric și torni din el o apă călduță
care nu se mai termină 
& e la fel ca dragostea noastră
răbdătoare rotundă roditoare 
și curajoasă ca un caval

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

funeralii

cerc închis într-un apartament ce seamănă cu o cameră de hotel pe același palier cu tine, îngerul tău păzitor și alți câțiva pieteni preg...