vineri, 9 mai 2014

două mii cinci

știu că pășesc ușor în odaia asta
eu în cârpele mele
tu în cârpele mele
aștept să plouă
tu aduci un ibric și torni din el o apă călduță
care nu se mai termină 
& e la fel ca dragostea noastră
răbdătoare rotundă roditoare 
și curajoasă ca un caval

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

calatoria cu ilinca

uneori pare c-o sa mor nu mai am poezia nici pe ilinca nici umbrele sau papagali vorbitori si tot exercitiul asta inutil nu ma duce nici...