vineri, 9 mai 2014

două mii cinci

știu că pășesc ușor în odaia asta
eu în cârpele mele
tu în cârpele mele
aștept să plouă
tu aduci un ibric și torni din el o apă călduță
care nu se mai termină 
& e la fel ca dragostea noastră
răbdătoare rotundă roditoare 
și curajoasă ca un caval
By la
Etichete: , , , , , , ,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)
  • #
    sunt sensibil ca o limbă peste cer  ca o limbă peste cer  ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin   ca un mare baladin   ca u...
  • kantgrene
    într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
  • remediu kp10
    la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...

#

când câmpul cântă cresc arbori