poezie pe hârtie
ăia vor căsătorie
poezie-n note-pad
n-am nimic cu nimeni rar
știu să scriu cu litere
de-obicei cuvintele
fug de mine dintr-o daltă
simt un fel de mal, mă saltă
de la robinet îți scriu
rime cu sictir-sicriu
de-acolo ies peștișori
și păsări și-aviatori
crocodili pisici de mare
cai micuți și femei singure care plâng
șinele-astea nu se mai termină
carapace de doi
pe doi
rufele albe se amestecă
cu cele colorate nu e bine
stai deasupra closetului și te rogi
nu e bine
în baia lui andrei nu e niciodată
semnal
înțelegi
cam așa stă treaba cu credința trebuie
să știi cum să spui
altfel se-alege praful bine
că e și mâine-o noapte și putem greși
încă o dată
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
spune, fii liber ca o caracatiță în marțea asta fii liber treci tu pe la mese și întreabă-mă, eu n-o să-ți mai răspund aș putea să știu cine...
-
suntem puntea fără să știm trecem prin timp cu timpanele pline de griji un elefant îmi arată calea seamănă cu mama, cu tata, cu bunicii când...
-
mergi tu să aduci o lumânare? chiar trebuie? doar n-o să stăm aşa, în beznă, o zi şi-o noapte de unde ştii cât are să ţină? nu ştiu atu...
oamenii mici
se face că trecutul mă pândește se face că eu sunt trecutul care mă pândesc îmi fuge mintea pentru că mintea nu poate fi prinsă de nimeni al...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu