țara iubirii e departe ca venus
țara aș dormi vreo două luni îmi face cu ochii ei de damă pierdută
țara altora le e mai rău decât ți-e ție /e-nceată
luna aia face mișto de noi
bine că e ea mare și grasă și vede tot și poate tot și e
peste tot
io o să-mpușc luna aia odată, auzi?
îi fac o gaură să văd dincolo
toți soldații-mpușcați în tâmplă
urlând mulțumindu-se cu tot mai puțin
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...
#
când câmpul cântă cresc arbori
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu