requiem 2

15000 dogs barking at the lord
15000 dogs

running away from home
you are all alone


there's a new men
over the hills
there's a new men
crying

there's a new men
over the hills
there's a new men
he never kills

moartea poate să fie

într-o mie de feluri
femei suprapuse unele
peste altele
coapse
picioare
umerii ăia nu sunt umerii mei
atârnăm de un fir de algă
ne rugăm îngâmfați cu gândul la orice altceva


moartea pot fi eu
dacă e 1 și 20
tu mâine după prânz
prin rotație
învățăm urâtul
apoi zburdăm recunoscători
cineva ne întine o mână
asta contează mai puțin

plumb

să fie-ntr-un ceas de quartz acolo unde epidermele se cunosc încetul cu încetul
puțin câte puțin
o ploaie neanunțată
ne vedem acolo sau acolo
simetria asta ne vine de minune la fel și cămașa ta dimineața
fereastra prin care vedem alte vietăți

ansamblul ăsta nemaivăzut ne cunoaște acum pe noi
nu plânge
nimeni nu înțelege oricum mare lucru / nu se poate să nu se poată
pinochio e un băiețel de ispravă
tamara vorbește cu morții
morții vorbește cu tamara
lumile se întrepătrund
voios
ascetic

număr până la zece și mă bucur că nu sunt altceva
număr până la zece și mă bucur că nu sunt altceva
număr până la zece și mă bucur că nu sunt altceva

scara

poezie pe pastile
culoarea vieții la cotitură/ dragonul cu sapte camere
arcul din varful colinei
doi trei patru
sărutul cald al eleonorei intuieste tot binele ce va urma
înăntru leul se scutura si ne privește pe toti drept în ochi
vă iert și de data asta/ ma întorc la ale mele/ m-ați auzit

c.

o poezie pe care-aş vrea s-o scriu
unde să nu fie totul tragic/ tu să ai picioarele ude
eu, cum mă știi. să te țin de mâini și să râd
de umeri aproape totmaiaproape
filmul e pe sfârșite
ne plimbăm o vreme - atât cât pot
apoi așteptăm soarele

totul începe azi
o ancoră
tatuată pe piept