joi, 14 iunie 2012

inimioară ca stanley ipkiss

scot cai de lemn din iris
centrifugă - vulturul ăsta dă din plisc
crede că suntem în vis
neînvins îi pun o dorinţă
neatins: anarhic apollo
ca-n noaptea de dincolo în care eram lipiţi cu aracet ca Noe
Arca - cert vine primăvara
în colţul ăsta de lume se-adună oamenii
(asta-ţi spune ceva?!)
ne-ndrumat: neuitat/ nălucă/ animal de dincolo de pod
scot cai de lemn şi mă comport ca şi cum ele ar fi mai mari
ca şi cum eu aş fi mai mare
flori din jobenul cenuşiu pe care-am scăpat cândva vopselele
dau două stele împrumut
vino şi prinde-le
agață-le-n cuier la tine
ca pe o haină ce o porți

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

oamenii mici

se face că trecutul mă pândește se face că eu sunt trecutul care mă pândesc îmi fuge mintea pentru că mintea nu poate fi prinsă de nimeni al...