scot cai de lemn din iris
centrifugă - vulturul ăsta dă din plisc
crede că suntem în vis
neînvins îi pun o dorinţă
neatins: anarhic apollo
ca-n noaptea de dincolo în care eram lipiţi cu aracet ca Noe
Arca - cert vine primăvara
în colţul ăsta de lume se-adună oamenii
(asta-ţi spune ceva?!)
ne-ndrumat: neuitat/ nălucă/ animal de dincolo de pod
scot cai de lemn şi mă comport ca şi cum ele ar fi mai mari
ca şi cum eu aş fi mai mare
flori din jobenul cenuşiu pe care-am scăpat cândva vopselele
dau două stele împrumut
vino şi prinde-le
agață-le-n cuier la tine
ca pe o haină ce o porți
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
am ştiut atunci că Ruxandra fusese un caz fericit am ştiut că toţi ne vom fi citit poeziile cu teamă şi nepricepere din vârful unui bloc c...
cocor
mă uit la tine cum stai pe călcâie asta e o invitație, de aici se zboară în brațele tale e bine poate oamenii se despart, unul ia zidul c...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu