miercuri, 21 septembrie 2011

poemul din sertar

poeziile pe care nu le ştie nimeni
îngânate încet
silabisite ca o mâncare de orez
ură şi nepricepere în cuvintele păcătosului

uneori mi-e dor
de mine
cine are să înţeleagă asta va primi un pocal
cu mere proaspete

mi-e frică de mine la fel cum
mi-e frică să mă semnez
dumnezeu are mai mult curaj
nu, dumnezeu nu are nicio vină

noi oamenii
noi cărţile
noi merele mâncate pe jumătate
acoperă-ţi picioarele pentru binele nostru

sfinţenia asta adusă pe pământ într-un avion
făcut din hârtie
vreau să fiu mai bătrân decât sunt
să nu mă mai cunoască nimeni în afară de mine


nici măcar tu/

2 comentarii:

  1. aştept merele. (ştiu, un comentariu prea tâmpit la ceva aşa fain.)

    RăspundețiȘtergere
  2. Sa-nteleg ca empatizezi cu tristetile mele...bun, atunci suntem doi care cersesc dupa un concediu cu ei insisi:)

    Sa ai o zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere

nesupusul împărat

glorie nespusului împărat nespusului împărat ă, nesupusului împărat glorie nespusului împărat nesupusului  nesuspusului împărat și oamenilor...