încet
încotro
cel care vede întotdeauna
ai grijă la pragul de sus
fractura rămâne
pumnul în stomac, nu.
acum am să va spun povestea cocorilor ce nu se mai lasă întorşi
la casele lor
cineva trebuie să îi aştepte cu masa pusă
cu întrebări sau cu ceva pe care să-l arunce în faţa uşii.
coşuri de nuiele
colţuri de pernă
ale cui sunt lacrimile astea?
vinovatul să ridice o mână sus,
iar sângele are să se oprească.
mare grijă la scaune
mare grijă la propoziţii
la scrisori şi la jurăminte.
acum, vă rog, în semn de respect
pentru poezie
închideţi
ochii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu