încet
încotro
cel care vede întotdeauna
ai grijă la pragul de sus
fractura rămâne
pumnul în stomac, nu.
acum am să va spun povestea cocorilor ce nu se mai lasă întorşi
la casele lor
cineva trebuie să îi aştepte cu masa pusă
cu întrebări sau cu ceva pe care să-l arunce în faţa uşii.
coşuri de nuiele
colţuri de pernă
ale cui sunt lacrimile astea?
vinovatul să ridice o mână sus,
iar sângele are să se oprească.
mare grijă la scaune
mare grijă la propoziţii
la scrisori şi la jurăminte.
acum, vă rog, în semn de respect
pentru poezie
închideţi
ochii.
vineri, 17 iunie 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
spune, fii liber ca o caracatiță în marțea asta fii liber treci tu pe la mese și întreabă-mă, eu n-o să-ți mai răspund aș putea să știu cine...
-
suntem puntea fără să știm trecem prin timp cu timpanele pline de griji un elefant îmi arată calea seamănă cu mama, cu tata, cu bunicii când...
-
mergi tu să aduci o lumânare? chiar trebuie? doar n-o să stăm aşa, în beznă, o zi şi-o noapte de unde ştii cât are să ţină? nu ştiu atu...
poate tu erai
poate tu erai - cunoscut și mă tot strigai să vin să te ascult poate tu erai - neștiut și mă tot chemai să vin să-ți cânt poate tu erai auzi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu