A7. Sau poate... (Viaţa ca o corabie)

Cred că lipsa necuvintelor mă frământă.

"Vorba multă, sărăcia omului!"

"Vorba dulce, mult aduce!"

Totul e să fi pe partea bună a corabiei.

Corabia e acel ceva care are

Toate părţile-i închinate spre bine.

În joacă valurilor,  

În joacă lor,

Marginile unei corăbii sunt purtate de oameni aproape la fel ca noi.

Aproape la fel de buni,  

Aproape la fel de răi,  

Aproape la fel de vechi,

Aproape la fel de noi,

Aproape la fel, dar nu la fel.

Oamenii sunt ca valurile,

Care nu se zbat, dar se joacă.

Şi se joacă mereu -trebuie să mă credeţi-,  

Mereu

Altceva.  

Oamenii nu sunt precum corăbiile,

Dar măcar puţini,

Încă tind.