Suntem atât de vii,
Încât câmpiile şi-au părăsit proprii copii.
Suntem atât de vii,
Încât fântânile nu mai au darul de-a ne otrăvi.
Suntem atât de vii,
Încât mătăniile sunt mii.
Suntem atât de vii,
Că vara prinde arome arămii.
Suntem atât de morţi,
Încât soarta ne trage la sorţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu