Uneori ai vrea ca din maldărul de poveşti să faci o casă lângă mare
Şi să le-ngropi pe cele triste jos, să uiţi.
Drumeţul s-a-ntors.
Mulţi l-au hulit.
Te uiţi la el şi muţi ceva pe tabla ta de şah.
Mă sfâşie să văd că-s toate-ntr-o culoare.
Câmpuri de mac cât vezi cu ochii-mi amintesc de ea.
Doar mori de vânt.
Aşa se moare?
Savoarea e pe-un leagăn la apus.
Vin alb, mai nou, un soare ars lovit în coate,
Un tânăr ce iubeşte istoria...
Rupe-mi memoria în particule mici.
Ce zici?
Frici?
Copiii mici îţi râd în faţă.
Bătrânii numără mereu aripile îngerilor...
Vindecă răni din pomul roditor cu compresele sfinte
Şi lasă-ţi sufletul să răsară
Ca un curcubeu
Uscat de ultimul părinte.
Savoarea e pe-un leagăn la apus.
Un tânăr ce iubeşte
Istoria.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu