Pagini

marți, 1 iunie 2010

Perechi pierdute - II. Copilul...

Copilul s-a ascuns în piei de oase reci,
Într-un ungher scapat heruvimi.  
(Nu poţi să pleci prin uşile de zbor.)
În toiul verii mă cobor,
Din rai ţesut cu fericiri lumeşti.
Avem a sta o vreme pe pământ,
Avem a ne privi în ochi,
Putem acum să nu ne mai iubim?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

houghton

cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă  am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul plin de rouă...