Într-o rână-mi aştept moartea, îmi ţin braţele deschise,
Un cuvânt deschide cartea zorilor născuţi din vise.
Un păstor aşteaptă ora
Stingerii de pe hotare,
Tu aştepţi din umbră hora mâinilor în încleştare.
Văd în valuri o femeie, fără haine, fără soartă.
Văd, dispare dintr-o dată, trestia speră să se poată,
O minune mişcătoare...
Răscolească în adâncuri corpuri tinere de-o dată,
Să recalculăm toţi lumea
Prin luneta de pescar.
Prin luneta de pe scară, văd un suflet încă singur.
Mut privirea şi se pierde.
Nu-l mai caut,
Nu mă mai caută.
(Orice cifră înmulţită cu doi... )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu