Mă simt singur
Ca stelele din...
Mă simt singur
Castele din...
Mă simt singur
Şi stele vin...
Hai,
Mi-ai zis.
Hai,
Ştiu precis ce vrei.
Hai,
Şi-am scris cuvinte (rebele ce fug) goale pe nisipul ei.
Aşa am ajuns.
Pe plaja ce fură în zilele singure
Câte-un apus.
De jos în sus ne uităm pentr-o vreme,
Şi scuipăm o ultimă colană
A infinitului.
Brâncuș ne salută, râde,
Îl rugăm să ne cânte ceva.
Pântec cald.
Calm aş putea să mor
Sau aş putea să cred fructele crude,
Pământuri ce cad în rotirile lor...
Pe mine mă cheamă...
Am venit să vă zic...
Poezia-i greoaie...
FEMEIA
Nu există...
(Furtunile lasă-n călătoriile lor urlete ale trecutului meu.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu