Vântul oferă bătăi încete peste umăr în seri de secetă
Când ea necesită atât de multe...
Un mâine poate fi gândul de pe urmă
Vocea tatălui meu sorbind cuvinte mici, repetandu-se,
O maşină a timpului,
Sexul umed şi un telefon zornăind,
Îmi fac felul.
Suntem în acelaşi an o mie patru sute patruzeci şi patru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu