Cum pier orele acolo, m-a-ntrebat dorind să plece.
Orele pier în uitare, pier în gândul ce le caută.
Pier şi piere întrebarea.
Şi asfaltul de sub talpă, ars de grijă, de nevoie,
Mi-ar fi arătat, zâmbindu-mi...
Munţii tineri, spre povară, am văzut pictată valea
De o mână coborâtă
Dintre-ai tăi,
Dintr-ale tale.
Cred, m-am rătăcit cu codrul, m-am întors adus pe braţe.
S-a-nserat şi cred c-ar face
Tot mai bine să rămână...
Unde-s zorii de lumină,
Se întreabă şi se-nchină.
Unde-s zorii de lumină,
Se întreaba, îşi răspunde.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu