Era foarte dimineață. Atât de dimineață că nu puteam vedea soarele, după ce adormiserăm (toți) în Coloseum. Urma să ne luăm rămas bun de la păsări, de la case, de la vecinul care nu vorbește, de la tot ce suflă pe strada noastră.
luni, 26 august 2024
miercuri, 7 august 2024
ingles
it's great to have someone like you
who tells me what I have to do
and sticks around when I feel blue
and brain gives weirdest thoughts to chew
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...
#
când câmpul cântă cresc arbori