am fost odată ca niciodată
acum abia dacă mai sunt
așa se-aud vocile jos în stradă
tot scandând
eu dorm sau beau o limonadă
pictez o pipă invizibilă din când în când
și eu am un om-câine turbat în mine
dar nu îl mai aud lătrând
apoi cer iertare de la câini
și oamenilor
tipografilor
și-mi văd de morile mele de hârtie care vor în kabul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu