#

deschid o fereastră

respir

închid un ochi

sunt malul

deschid ochean

curtea opal

vise destul

maidanul

om-animal

stele pe jar

arcul întins

acvariu

destul de vag

restul măcar

cercul perfect

prin aburi

floarea din zar

totul e scurt

când alergăm 

din ape

tot mai aproape

tot mai aici

viața e simplă

iarași

când nu mai ai

când nu mai ai începi să ai

când dormi într-o rulotă după ce-ai stat pe stradă

când ai ce să-mbraci

după ce câțiva au dispărut

ai apă și pastă de dinți

atunci încep să ți se învârtă rotițele

și să pricepi

poate învățăm

lucrurile nu sunt la fel fără tine

mi s-a făcut dor după ce ai sunat

am făcut clătite cu cacao și m-am uitat la filme

am stat în hamac și am vorbit cu animalele

am mâncat la ore la care noi dormeam

am cântat

acum zilele aparent plictisitoare in care doar ne uitam la filme nu mai par o pierdere de vreme

strâng firimituri curăț în bucătărie dar hai să nu scriu trist

e mai bine la tine acasă și știu 

că povestea asta nu e ca celelalte

poate învățam câte ceva

poate învăț să adorm devreme

să iau aer

să nu mai dau vina pe alții

dar hai să nu mai scriu trist

știi câte stele se uită acum înspre pământ?

fără ca nici măcar ele să știe

sau poate știu

a fost ora unu

sau e

restaurantele sunt închise oamenii poartă mască

sufletele plutesc mai liniștite acum

mă sperie oamenii bolnavi și regretul 

și când ți-e greu

bunătatea nu e degeaba

nici încercările

poate învățăm ceva de aici

poem stâng

poemul se scrie cu-o mână la spate deșertul din oameni frica că dispari

onoruri degeaba când plutim pe rând pe-o barcă pe care-am văzut-o cândva

ducând și pe alții ca noi și acolo nu știm să descriem cum toate-arătau

ai grijă de tine răbdare culoare stai moale când se pregătesc noi furtunii

nu e niciun premiu ne pierdem doar marțea și se vând umbrele și haine de piele

când plecăm din curți să găsim nou veniții

ne-ntoarcem hrănim animale iar cântă un clopot de sticlă în multe grădini

noi cum am ajuns să ne spunem pe nume de ce mestecăm peste spini

apoi îi răspund și mă vede și știe aici înotul nu e opțional

am ancore farfurii pălării totul deja pregătit pentru încă un bal

opresc și postscriptum și mestec uitarea zâmbește și sună doar de două ori

aici sunt și norii și zorii și marea au fost ale tale de când ai venit

dakota

toți vrem să fim superstaruri unora le iese alții stau că plătesc nota

semnături în alb pe negru și trageri ca-n white dakota cu călugării degeaba așteptând din nou să plouă

contemplând sau nu se vede că mi-am pus ocheanul invers

într-o barcă cam cât asta călătoresc scriitorii și se uită-n guri de pește de parc-ar fi aurite

mă întorc la manuscrisuri și la bolul cu cireșe uit adorm de ce să-mi pese că se duce iar semnalul

în gări doarme pelicanul fără să mai știe lumea

numără trabuc și farsa foile dintr-o salată ne acoperă cu totul

ligia

cu pianul pe silent

brahms minte

ligia taie ceapă și își schimbă cu totul vorbele

și vocea și tot ce căutam

o să-mi cumpăr un telefon nou o pizza și un bilet la cine nu știe câștigă

un blitz în ochi o tornadă de struguri

cum se poate una ca asta și cât costă cazarea acolo unde plouă la comandă

exact 

ca un ceas luat prea repede de la ceasornicar

un pescar învățat cu uscatul

o bucătăreasă care colindă în căutare de făină și ouă și ochiuri și

mitraliera vorbește stricat română dar vorbește

peștii adapă sau se sau iar joc tenis cu cineva care nici măcar nu

vârful vine apoi parcăm aici și merg să iau ce perne și cearșafuri mai am

la piscină e liniște

în sala de muzică cineva râde cu gura până la urechi

o ancoră

o ancoră

poimâine mă mut

poimâine mă mut în munți în ce rămâne

într-un piept plin cu zidarii care-așteaptă

în tentacule în haine la uscat ca niciodată

în ce se repetă bărcile deodată caută răsăritul

cu un ochi deschis și altul doar venit să vadă sincer săritura

alții fac fotografii alții se întorc acasă alții doar în vizită măsoară luna

tot așa și tot acolo discurile dreg uitarea

sau te faci că știi să taci și aștepți pacea

totodată carapacea și culorile despică

când câțiva întreabă-n coruri ce-i cu asta

e ca prima dată când dintr-o dată o căpșună

sau pleci sau schimbi iar moneda și acolo

într-o liniște ce nu mai seamănă cu nicio alta

dintre goluri boluri balta plină cu pești de acvariu

cu steaguri stegari și valium văd prin lupă

apoi ne sau apoi te consecințe să se vadă

peste punte ornamente coji de nucă

vrajba uită

port talaz cu ochii leneși

în nisip în nil în teneși

să nu se mai înțeleagă sau să pară că-nțelegem

cina cea de cina cea de de la capăt

cu caiete și caiete și deodată viitorul ne adapă

și ne ține strâns copite

la intrare cine ceartă numără a noua faptă

și coase ocheade peste

ca la praga când o cameră ajunge până peste

și cresc flori pe la ferestre

și nu-ntreabă