what do you want / ce vrei

i woke up dreaming about telling my mom

what do you want?

what do you want and why do you want to know everything

we never talked why the fuck should we, right?

and now, what do you want?

and then she started crying

i said, she is crying, lovely

wanted to continue with i care about you i don't want you to cry

but stop trying to control everything just because you are afraid

then realized we all do that, don't we?

then realized that not making someone cry is better than the truth

and if my life is full of junk at times is probably because something i did

while it's easy to scream in everybody's face saying you could do better

while they actually could

it might be just another way of hiding

and no one could really stop you every single time from 

whatever is you choose as your own way to say

i am here, don't you see me?

i am just like you

no clue how to make this better

while we all act as we figured everything out

life s not what we post on the internet and we all know that

keep smiling

do less from what kills you

it already hurts

with echoes hard to be seen by an eye that's busy hiding

--

m-am trezit dintr-un vis în care îi spuneam mamei

ce vrei?

ce vrei și de ce vrei să știi totul

nu am vorbit niciodată de ce pula mea să fii vorbit?

și-acum, ce vrei?

și-apoi a început să plângă

am zis, plânge, iubita

am vrut să continui cu îmi pasă de tine nu vreau să plângi

dar nu mai încerca să controlezi totul doar pentru că îți e frică

apoi mi-am dat seama că toți facem asta

apoi mi-am dat seama că să nu faci pe cineva să plângă e mai util decât adevărul

și dacă viața mea e mizerabilă uneori, probabil e din cauza a ceva ce eu am făcut

cu toate că e ușor să strigi: ai fi putut să faci mai bine

cu toate că ar fi putut

s-ar putea să fie doar un alt mod să te

și nimeni nu te poate opri cu adevărat de fiecare dată din

orice alegi ca felul tău de a spune

sunt aici, nu mă vezi?

sunt exact ca tine

habar n-am cum să fac asta să funcționeze

deși toți ne prefacem că ne-am dat seama

viața nu e ce punem pe internet și toți știm asta

continuă să zâmbești

fă mai puțin din ce te omoară

doar oricum

cu ecouri greu de văzut de un ochi ocupat să se ascundă

ajutor

să crezi că nu ai nevoie de ajutor

asta da cădere de la 4 cu covoare și bijuterii care zornăie

cu perne și pene și plâns de porumbel

să crezi că poți singur deși în tine știi că nu-i așa

să iei în râs lumea doar pentru că nu mai știi s-o ți în mâini

nici la circ nu mai au locuri 

iar cinema-ul e adesea plictisitor

cu acordeoniștii cum rămâne cu câinii care latră

cu fructele nemâncate cu promisiunile 

oamenii anxioși și nesiguri sunt cei mai mari manipulatori

actorii propriului dezmăț care distruge

ajuge ia paltonul ăsta și dă-te om

sunt prea ocupați să te oprească

nimeni nu-ți datorează nimic nu există salvatori

neputințele sunt la tine în cap 

e straniu să scrii poezie și să crezi că poate ajuta pe cineva

sau că nu poate

e complicat să-ți ți gura

sau să recunoști cine ești de fapt

pentru că sunt atâtea feluri în care poți să te ascunzi

tomberoane pline de scuze

torturi supraetajate elicoptere

alo, aude cineva?

eco eco

chestiile astea s-au instalat în tine înainte să știi să vorbești

nici eu nu știu unde merg cu asta

e târziu

somnul ne împăturește pentru două ore și uităm

#

i'm loosin it

we all are da' mie-mi place și să fac spectacol 

să vină să zică hai cu noi aici ne plouă altfel

parcă-i o casă de copii singuri lingându-și rănile

beculețe noaptea prea multe frustrări pe metru pătrat marțea

degeaba încerci degeaba vrei să renunți

am fost câțiva la fel de orbi la fel de mărunți 

mi-am văzut idolul și m-am speriat

gesturi bruște ca un animal în cușcă

râde vrea să pară ce nu e 

tu pe cine cauți și de ce

promisiunea e simplă fă-i să râdă

apoi mori oricum n-o să le pese

tu cu scrisul tău pe șosele cu plânsul la maxim

visele ne fac să ne pierdem cu firea

hai gata

sushi

numai tu poți să o salvezi pe sushi care miaună de la etajul 3

fără să știi că e ea

sau și tu

să intri în curtea blocului prin liftul din garaj

ilegal, practic

și să o găsești sus, speriată, cu ochii mari

căutând o cale de scăpare

e o aventură să crești trei pisici și-un copil

și-un bărbat fragil, care uneori se străduiește

nu e de datoria ta

plouă

strângem hamac, rufe de la uscat

pare o proză naivă de cărtărescu

așa arată viața uneori

nu e rap nu e hype nu e alternative

niciun supererou nu zboară deasupra

părinții își duc copiii la grădiniță

părinții sunt și eu oameni și se gândesc la ale lor

și la cum să le fie bine

toți arborii cresc la un moment dat

oamenii nu sunt făcuți să trăiască singuri

nici tu

nici eu

băiatul de la patru

nu mă simt bine cu mine și asta ar trebui să-mi dea un fel de libertate

să țip prin orașe să nu mă mai iau după poemele lui claudiu

să pot să pictez și să dorm în același timp 

să comand ploaia și pe mine

avem totul la o aruncătură de băț, zice

și totuși nu suntem pe niciunde

și nimeni nu se mai întreabă de ce

păi, de ce să mă-ntreb

de ce să nu latru dacă pot să latru și de ce să nu plec pe mare

acolo regulile sunt simple 

dar niciunde nu e sigur c-o să mori

ar fi prea simplu 

cresc îmi număr pătrățelele și știu că

aici nu se va mai naște nimeni care să deșire povești pe casa scărilor

și când cred că știu mai mult hop îmi iau una și înapoi la trap

cu morcovi biscuiți și paratrăsnete

aia e 

resemnez desemnez recrutez resping reuit reculul

și apoi mă împrietenesc cu tine și se face liniște prin toate cărțile

pentru că nimeni nu poate să prindă asta-n palme

ne dăm importanți pentru că nu suntem

ne dăm pe puțin fiindcă-am obosit

sau fiindcă nu mai înțelegem nimic din nimic

și gata e dimineață mă trezesc un puști are nevoie de mine

e nevoie să-l ducem acasă, să-l lăsăm cu cineva

să-i facă ceai și atele pentru zburătoarele lui stinse

hai, nu e timp de pierdut

până la etajul patru îl urcăm pe brațe

apoi ne urcă el

apoi las toate vocile cunoscute să nu mai vorbească prin mine

apoi zambile zornăie

apoi îmi voi mulțumi cu un pic mai multă înțelegere

ca-ntr-o dimineață continuă

într-un dans în care eu nu trebuie să mă calc pe mine pe vârfuri

și cam atât

#

în cea mai bună dintre lumi ești tu și alice

florile se deschid

ca prin vis un armăsar îți mănâncă din minte

de trei ori pe zi apoi se odihnește cu ceilalți

trimit scrisori peste prut

ele se întorc ude pe unde-au plecat

cu un fel de răspunsuri indicii

pe care le descifrează copiii de la parter

lejer de fel grăbit cu praga sub braț

în față de față cu mine 

zâmbindu-mi deja nu-mi mai cer nimic

de când avem pisici care torc continuu

e atât de frumos sa trăiești chiar si-atunci când nu știi să trăiești

trompeta biserica de peste râu și mecanicii de locomotivă fac semne disperate

elicopterele bondar zboară peste

predă-te de ce nu te predai

cocoșule

ascunde-te cum se ascund păsările prin hale vestind când nașterea când moartea

într-un cerc imperfect dar strălucitor

de ce bat clopotele

de ce nu plecăm de-aici

credeam că nu mai întrebi

eco

tras 14

motor

acțiune

lumina cade clar peste cazarma micuță

în care soldații sunt umiliți sau își cer drepturi

sau țipă iuhuuu și pleacă într-un departe

for science

today was a good day for 

science droping the coins 

returned birds 

and second amenments 

so was the day when i lost myself while looking for something deeper 

or when the phone got cold so i brought a comforter from his grandma's home 

and flowers for the deads 

and byciles that looked just new 

i was ready to maintain a revolution 

while taking a bath with all of you