#

ritmul unei așezări ce nu se mai oprește nu mai poate să vadă cu ochii altora angola agricol repetiții ce servesc drept buna ziua am venit să las niste scrisori comori sanctuarul poate sau sarea-n bucate credințe demontate lucrez opt ore pe zi și mă plătesc cu porumb și mulțumiri in mine nemulțumiri un eu alterat de fapt tot eu acoperit cu un voal subțire minte și asta se vede pe deasupra trenurilor dresuri stresul cuvinte și fapte pe care nu le mai iei înapoi soldat sedat sarcastic simplu seva sarea spune cum se desparte-n silabe iubirea sau iubirea de sine sau iubirea de vineri când ai plecat alergând că nu cumva sa te întorci sa te agăți că o caracatița multicolora apa curge norii fac mișcări ușoare oare cine sunt

etajul 42

nu poți pricepe ce nu poți pricepe
totuși spărturi sunt peste tot
indicii umbre conserve
când vezi că mulți alții caută aceleași lucruri ca și tine
e atunci când tu nu le mai cauți
oprește-te
nu e nimic de găsit aici
experiențele te învață
iar cei care te iubesc nu sunt atât de zgomotoși pe cât ai crede
fumul iese din piele
și trauma și rochiile de mireasă
și oamenii la care te uiți de jos
cum să-ți omori maeștrii simplu fără lovituri complicate
cum să rămâi gol și să nu ți se facă frică
viața în bangkok la etajul doi e dezgustătoare
și neoanele nu pot face nimic legat de asta
e limpede unde greșești și de câte ori
nu e limpede de ce oamenii te iubesc
de ce continui să cauți după ce înțelegi că nu e nimic de găsit
atât de mare e durerea
atât de mult ai nevoie de aer
încât poți să calci capetele animalelor ce stau de pază pentru tine
încă un răvaș și se face lumină