sutienul era prea strans
ca viata ca ceata ca piata de oameni
de oale ulcioare de aripi si stop
si noaptea si frigul si dor si o teama
prin scut si lumina sa-l dam
la maculaturi cartierul si zgarda
si somn si in calm sa cadem
trei oameni mici într-o haină mare trenul trece lejer pe lângă lanurile de floarea soarelui
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu