pregătește-ți degetele tale lungi și scrie
o poezie ca și cum ar fi prima și ultima
marele nimic te așteaptă și pe tine
și nu are rufe la uscat îngeri bând din aceeași sticlă
biscuiți întregi și iluzii peste care treci imediat
pune mâna pe ce ți se pare că-ți seamănă
trecutul nu înseamnă nimic acum știi
răbdarea și gropile din care m-ai adunat
noaptea când mă înfuriam că ești în altă casă
bucură-te de nenorociri și noroiuri
we're all gonna die baby
cereale cu cenușă
fiorul sfârșitului de săptămână
morții își vin în fire iar eu mă opresc din a mă preface
că sunt un om bun un vânător priceput un homeless ce caută lumina
joi, 19 iulie 2018
marți, 3 iulie 2018
pterodactil
mă prefac că sunt artist
care oricum eram deja
în barca lu' bunică-miu
cine să-și mai aducă aminte gloanțele, fă
tremur cu mâna pe trăgaci căutând batista
plec rostindu-mi numerele preferate
mâncându-mi dinții cum ne place nouă
întors în pântec ca o minge de tenis
cărți tixite de sodiu
iar ai întârziat la spovedanie, bogdane
termitele pricep ce nu văd macaralele de la ele de sus
bătut în cuie trec peste
geamăn cu mine însumi am mâinile-n castronul cu lapte
și stiloul la-ncărcat florile și umbrelele
ca nu cumva să se-ntoarcă ea și să ceară restu'
piramida precum piscurile
nimicul împărțit la doi e tot nimic
triunghiul echilateral terapia
ziceam că n-are importanță
ei îngână toți iar dându-mi peste
și nu mă mai satur și nu te mai găsești
scoate tutun și vorbelele-alea bune azi mergem la circ
nu moare nimeni nu aplaudă nici mă-ta
trigonometria scuipă
poetul nu mai știe nimic
mă așez peste oasele de ieri
și claxonez ca și cum aș fi înapoi în metropolă
degeaba ești clown dacă nu râde nimeni
am venit am văzut apusul
textul cu susul în jos
drogații crezând c-au găsit nemurirea
îmi uit portofelul și șapca-ntoarsă
sunt tot aici
stric castele de nisip și sindrofii și reuniuni revoluționare
cum am învățat la tropice
dresez păsări și femei și strig pe mai multe voci
tardiv ca o boală de piele
scârbos ca viitorul care ne păcălește
testul suprem e atunci când tu nu mai ajungi
sau nu mai ajungi
sau pare c-ai câștigat
serul strică
povestitorul așteaptă numărând
la limita de jos
capacele șuieră la fel ca trenurile din capul ei
așa se termină
așezat în coloane
ca un leming
care oricum eram deja
în barca lu' bunică-miu
cine să-și mai aducă aminte gloanțele, fă
tremur cu mâna pe trăgaci căutând batista
plec rostindu-mi numerele preferate
mâncându-mi dinții cum ne place nouă
întors în pântec ca o minge de tenis
cărți tixite de sodiu
iar ai întârziat la spovedanie, bogdane
termitele pricep ce nu văd macaralele de la ele de sus
bătut în cuie trec peste
geamăn cu mine însumi am mâinile-n castronul cu lapte
și stiloul la-ncărcat florile și umbrelele
ca nu cumva să se-ntoarcă ea și să ceară restu'
piramida precum piscurile
nimicul împărțit la doi e tot nimic
triunghiul echilateral terapia
ziceam că n-are importanță
ei îngână toți iar dându-mi peste
și nu mă mai satur și nu te mai găsești
scoate tutun și vorbelele-alea bune azi mergem la circ
nu moare nimeni nu aplaudă nici mă-ta
trigonometria scuipă
poetul nu mai știe nimic
mă așez peste oasele de ieri
și claxonez ca și cum aș fi înapoi în metropolă
degeaba ești clown dacă nu râde nimeni
am venit am văzut apusul
textul cu susul în jos
drogații crezând c-au găsit nemurirea
îmi uit portofelul și șapca-ntoarsă
sunt tot aici
stric castele de nisip și sindrofii și reuniuni revoluționare
cum am învățat la tropice
dresez păsări și femei și strig pe mai multe voci
tardiv ca o boală de piele
scârbos ca viitorul care ne păcălește
testul suprem e atunci când tu nu mai ajungi
sau nu mai ajungi
sau pare c-ai câștigat
serul strică
povestitorul așteaptă numărând
la limita de jos
capacele șuieră la fel ca trenurile din capul ei
așa se termină
așezat în coloane
ca un leming
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
spune, fii liber ca o caracatiță în marțea asta fii liber treci tu pe la mese și întreabă-mă, eu n-o să-ți mai răspund aș putea să știu cine...
-
de câte ori m-am învârtit în jurul soarelui și câte mese de unul singur o să-ți dăruiesc un cărtărescu cu un pistol între pagini, cu o pasăr...
-
suntem puntea fără să știm trecem prin timp cu timpanele pline de griji un elefant îmi arată calea seamănă cu mama, cu tata, cu bunicii când...
#
you is beautiful in this recording of you saying poem don't know how to say it so i say it how i say it do they have Christmas in the UK...