când m-ai găsit
singura aproape de poezie erai
tu
acum mi se face rușine gândindu-mă, dar îmi trece repede
arunc cuvinte știind că asta o să mă facă bine
iar tu o să zâmbești și mai mult
chiar dacă te aștept 10-20-30-40 de minute
o geometrie simpatică
și niciun drum nu mai pare atât de lung
voi târî mereu hainele pe asfalt
asta pentru că ceva albastru trăiește în mine/ la adăpost
mulțumesc jocului de șah și ție
și sper să fiu mai bun azi
în lupta cu mine/ în călătoria asta fără victime
din care să ieșim cu toții
mai frumoși și mai limpezi
acum
acum dar mai ales
acum
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...
#
când câmpul cântă cresc arbori
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu