marc

cerul.cizmele.iată lumea în care ne-am născut
dornici.vii.buni.de.nimic.
un clopot îmi cântă în locul unde voi aveți altceva
frici de peste tot
uniți-vă
floarea asta ne va cunoaște mâine
sângele. plantația unde aș fi cunoscut-o pe ea
tânără și lipsită de frici
apa rece. pietrele. pânzele ei

am poezia iar asta-mi dă voie să fiu un nemernic
apoi să mă trezesc pentru a mă-ntoarce acolo unde nu numai eu
anapoda
trandafirii aliniați lângă farfurii sau pe scaune
probabil n-o să te mai văd niciodată
dar rămâi cu mărgelele tale/ sunt mai sincere decât
pot fi eu

amuzescunutesupăra

când m-ai găsit
singura aproape de poezie erai
tu
acum mi se face rușine gândindu-mă, dar îmi trece repede
arunc cuvinte știind că asta o să mă facă bine
iar tu o să zâmbești și mai mult

chiar dacă te aștept 10-20-30-40 de minute
o geometrie simpatică
și niciun drum nu mai pare atât de lung

voi târî mereu hainele pe asfalt
asta pentru că ceva albastru trăiește în mine/ la adăpost
mulțumesc jocului de șah și ție
și sper să fiu mai bun azi
în lupta cu mine/ în călătoria asta fără victime
din care să ieșim cu toții

mai frumoși și mai limpezi

acum
acum dar mai ales
acum

pt 2

când nimeni nu poate fi
totul e dragoste
și tristețea mea e dragoste
și lipsa mea de curaj e dragoste
plânsul meu în hohot e dragoste
omul-câine e și el dragoste
cască gura, prospero.
poezia asta e pentru tine
am nevoie să spun te iubesc
și-ți spun ție. și ceva asemănător se întoarce la mine peste câteva luni
înăntrul unei fete străine

ilinca are o umbrelă mare sub care intrăm toți trei râzând prin noroaie
marius își face cruci. știe că așa ceva nu se uită

am mult mai multe amintiri decât pot duce soarele sau stelele de la d4
aruncă zarurile oricum mă doare-n cot
nu dau doi bani pe poezie sau pe teatru
pe hamlet pe bach
voi doi cu umbrelele și crucile voastre
asta e tot ce există
mie mi-e limpede

entorsa

e dimineaţă am în cap un pick-up
şi fani nervoşi ai nimănui îmi strigă big up
ăsta nu-i hip-hop

am o poveste pe câteva pagini
te uiţi la mine nu mai stau pe margini
am haine scurte şi mă macin cu-ochii ăștia goi

nu mai cunosc pe nimeni și oraşu-i palid
nimic din tot ce scriu nu-i valid
şerpii își caută rost
inimi de post - doi paşi în faţă
aş vrea să ne vedem la ora opt şi fiecare sinucis e-n viaţă

ne-nchidem răi în peșteră și aşteptăm
văd umbre zgomote surde la etaj
aș vrea să urc
mai stau puțin și iar aud bătăi în tot ce am și uit

același număr și iar vine noaptea
bordurile sunt pline de femei
eu nu exist și totu-i mai ușor
o cramă veche te trezești și mâine de la capăt ca un zeu
am cam glumit citește printre rânduri
o piramidă veche făcută scânduri