zeci de poeţi îmi citesc în fiecare zi
întoarce-te la noi
întoarce-te
cu gurile lor murdare de ulei
cu gurile lor curate de îngeri (întoarce-te)
mă fac că nu pricep
mă port ca şi cum şi rândul ăsta ar fi de undeva din cărţile lor
întoarce-te ce ne facem noi fără tine
hai să bem ceva trebuie să vorbim despre asta
(liniştiţi-vă)
cu toţii sunt bărbaţi asta e bine
nu-i cred pe niciunul asta nu e bine
sunt convins
şi asta nu pentru că i-am părăsit
povestea se reia în fiecare sâmbătă
duminica stau toţi la camerele lor
trişti gândindu-se
la fericirea de a fi singuri
la repetiţiile mele şi la toate golurile din stomac
câinii latră
le place pentru că (eu) nu scriu niciodată una ca asta
şterg totul asta nu le mai place
liniştiţi-vă
ştiu eu unde e fericirea voastră
voi
pregătiţi-vă
luni, 14 ianuarie 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...
#
când câmpul cântă cresc arbori
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu