ţi-ai imaginat vreodată omule
că salvarea ta se poate afla într-o cutie cu vechituri?
raiul promis
femeia
cea mai importantă femeie
abel care să-ţi spună iar
ştiu că te doare
ieri cineva stătea în genunchi la porţile raiului
şi plângea spunând
n-am să mai ajung niciodată acasă
sunt atât de departe
am să mor alergând
şi nimeni nu are să se îngrijească
de mine
porţile erau deschise
omul nu mai vedea nimic acum
din cauza plânsului ce nu se mai oprea
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
am ştiut atunci că Ruxandra fusese un caz fericit am ştiut că toţi ne vom fi citit poeziile cu teamă şi nepricepere din vârful unui bloc c...
cocor
mă uit la tine cum stai pe călcâie asta e o invitație, de aici se zboară în brațele tale e bine poate oamenii se despart, unul ia zidul c...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu