Pagini

sâmbătă, 28 noiembrie 2009

Cum arată urechile acului?

Viața?
Proiecția precisă într-o oglindă de dimensiuni nu foarte mari
A unui plasture imens care-ți poate da peste cap
Concepțiile de forma "cum ar fi fost dacă".
Durerea, pragul maxim,
-pe care, tot ei, iți spun că nimeni nu l-ar fi atins,-
Te-ar face rapid să bați de trei ori palma de podea.
Adica, în alți termeni, să bați palma cu eșecul.
Ai fi dispus,
Atât că ești poziționat prea sus
Pentru-a putea fi ferm și-a lua decizii.
Iar atunci, ca un bolnav în fază terminală, crezi că
Altcineva va bate de trei ori și tu-ai să scapi.
Ei, trebuie să știi că indivizii'n alb au rol
Pasiv.
Păcatul?
E de cele mai multe ori tardiv
Când ți-e dat să constați că abordarea
E totul.

K3

Am cunoscut dintotdeauna o ura imensă în a-mi face bagajele,
În a depozita grăbit totul,
Spuneam, toată viața mea de până atunci,
În pungi de plastic ale marilor corporații cărora știam că nu le pasă.

Dar cui îi pasă?
Și, în definitiv, cine se folosea de bagajul nostru
De vieți de care, în cunoștință de cauză,
Te-ai fi ferit murmurând ceva,
De cele mai multe ori, lipsit de sens.

O ură ironică, împărțită în două:
Destinațiile noi, bucuria firească, exploatarea atentă, acomodarea
Și toți ceilalți pași
Din care gustam amuzați
Și plecările ca rezultat a ceea ce se cheamă supradoză.

Refuzul oaselor de a dezvolta
O prietenie ceva mai strânsă cu noul venit,
Materializata în virusul de care,
Ca un asced, te rogi să rămână undeva.

Golești toate rafturile, -moliile n-au ajuns încă-
Dovedindu-te o gazdă buna,
Dar pungile-acelea unse cu fiecare revoltă -impusă sau nu-
Vor ajunge, totuși, să-ți reamintească
Ca n-ai uitat vreodată să te temi.

vineri, 27 noiembrie 2009

Decadența

Am vrut să scriu despre căderi
Și pomul nou s-a scuturat o dată.
Am vrut să scriu de apele ce încă curg
Și m-a privit urât.
Mi-am spus atunci să scriu o lume fără de trecut
Și-a râs.
Și-am scris-o ne-ntrerupt.
Și-a ras.
Și-a zis apoi:
Ești pregătit?
Și lumea mea fără trecut, s-a scuturat și ea.

Ultimul cavaler

De ieri dimineață sunt fiu rătăcitor.
Rătăcesc de ieri sau poate
Dintotdeauna rătăcesc.
Nu știu ce caut,
Dar știu că toate cele ce se pierd,
În groapa cu mariane, ori în Marea Moarta se găsesc.
Acolo stau și ele căutand, strigând spre noapte,
Un cavaler cu brațe tari,
Un cavaler râzând spre moarte.
În gol, de pe cerul lumii cazut-a
Și se rotește-acum.
Vârtajul propriei vieți așteaptă
Să inventăm și alte lumi.
Și alte litere să inventăm.

Prăbuși-se-vor cu toate
În memoria cavalerului plecat.

joi, 26 noiembrie 2009

8. M-am numit, pentru voi, Cătălina

Se spune că începuturile sunt cel mai dificil de trecut,
Se spune că nu ne putem păcăli decât pe noi,
Se spune c-am fi nemuritori,
Se spune că visăm.

Se poate spune-orice într-o ultimă zi,
Când nici suflul, nici gândul nu te mai cunosc,
Când ușile abatorului se-nchid.
Când morții se întorc la ale lor.

Se poate spune-orice într-o ultimă zi,
Când tot ce poți să faci, e să aștepți.
Se poate face-orice într-o ultima zi,
Când cauza și efectul stau îngemănați,
Dârdâind, dormind, rugându-se trecutului.

În ultima zi
Vom ști
Fie că vrem, fie că nu ne dorim,
Vom ști...

7. Viral

Dimineața - tuse seacă, două lingurițe de ploaie.
Prânz - ploaia ia formele palmelor ei.
Seara - plouă stângaci, dar plouă.

Lacrimile se amestecă azi cu ploaia,
Iar eu mă-ntreb cine se mai poate distra acum.
Acum când locurile perforate de tun
Se-acoperă cu ce-a rămas.

Flori albastre, albastre!!
Oamenii s-au pierdut,
Oamenii nu mai stiu, nu mai vor să se uite la ceas.
Vor sa străpungă blestemul
Iar bătranul cu părul sau alb țipă: "Am să-i las!".

Azi vom trage linie, iar ea se va face
Că plouă.

6. Verde contra moarte

Mișcarea pleoapelor mici peste cornee - pasul ultim ce
Te ajută să pierzi o serie de arme precum văzul sau auzul,
De valori morale, dar și o parte din îngrădiri.
Dacă patru cai alergand în dimineața aceea -pe care,
dintr-un crez unic, n-o voi uita nici după moarte,-
Sunt semn al libertății totale,
Atunci Cătălina = libertate totală + 1
Pentru că nu e o fabrică de secreții.
Pentru că iubește nu din însingurare, ci din bunăvoință.

Cătălina pictează oglinzi în culorile lui Bob Marley.
Cătălina fumeaza cot la cot cu bătrânii din Havana.
Cătălina ascultă Deftones.
Cătălina sculptează căi de iesire din orice în săpunul cu aromă de măr.

leneșii ajung departe

cu fiecare zi  pașii lor făcuți înapoi  cuceresc lumea