obloanele se închid pentru totdeauna
oamenii îşi numără greşelile înăuntru
singura femeie adună lacrimile într-o crăticioară
neştiind ce altceva mai e de făcut
sute de bărbaţi îi tăie calea
vor să le ghicească
pentru ultima dată
viitorul
sute de nopţi şi altceva nimic
în care-mi veţi trece pragul fără să ştiţi cine sunt
fără să ştiţi cine sunteţi
poezia-n care nu poţi spune-adevărul
nu pentru că nu te-ar lăsa inima
ci pentru că nu se poate
pentru că s-a terminat cu adevărul
acum înţeleg
părinte, fă cum vrea el, că ăsta te omoară
pentru ce să mă omoare
continuarea nu mai contează
acum înţeleg
fă cum şti sau ăsta te omoară
pentru ce să mă omoare
continuarea nici nu
Se afișează postările cu eticheta in care. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta in care. Afișați toate postările
joi, 8 septembrie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
cu fiecare zi pașii lor făcuți înapoi cuceresc lumea
-
trec tare peste beznă și fum ceața asta - îi zice acasă copii cu o singură mână bat mingea pe un teren invizibil se mai rănește câte unul,...
-
aș fi scris c-o mână stângă până unde să se vadă peste apă peste mese peste rafturi văd acolo stând ascunși pe andromeda viermi cu mere și...
leneșii ajung departe
cu fiecare zi pașii lor făcuți înapoi cuceresc lumea