Pagini

Se afișează postările cu eticheta becurile. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta becurile. Afișați toate postările

joi, 14 iunie 2012

când toate becurile sunt stinse

mergi tu să aduci o lumânare?
chiar trebuie?
doar n-o să stăm aşa, în beznă, o zi şi-o noapte
de unde ştii cât are să ţină?
nu ştiu
atunci?
nu ştiu.

mergi tu să aduci o lumânare?
chiar trebuie?
bine, rămâi aici
ştii că acum nu ne vede nimeni?
ştiu
şi?
ştiu

delfinii, câinii şi într-un final oamenii
se nasc din dragoste
a mea şi a ta, uneori a vecinilor de peste stradă
a copiilor lor cu ochi făcuţi din lumină
şi nu
numai

miercuri, 18 ianuarie 2012

de duzină

ioana, tu
înţelegi greşit nişte treburi
Chopin nu era un tâlhar, un dezertor, unul care
să-ţi golească ţie buzunarele aruncându-te în genunchi
lăsându-te să-ţi plângi
singură rănile sau să strigi
după ajutor

nu asta fac femeile.
dar cum fac femeile?
dar ce fac femeile?
a cui mamă eşti tu, a întrebat-o Chopin indignat până la culme
a tăcut, desigur
ce să fi răspuns în numai câteva cuvinte
/

gândeşte-te că nu m-am gândit la asta
dar te-ai gândit? hai, nu ne-aude nimeni.
uite-un bec. îţi plac
becurile?
nici
mie
numai aşa mă mai pot înţelege cu cele cărora le porţi

straiul.

leneșii ajung departe

cu fiecare zi  pașii lor făcuți înapoi  cuceresc lumea