#

tot ce pot duce e o praga veselă în care un zepelin plutește pe deasupra și se uită la noi 

oamenii și-au găsit tot felul de îndeletniciri dătătoare de liniște

poeții, au găsit și ei câte un meșteșug util

unii cresc păsări

alții le învață să zboare

alții zboară ei înșiși

aici nu e nevoie de muzică, pentru că totul e muzică

plouă mărunt în fiecare moment undeva

pe o stradă, pe o margine, într-o altă apă

un băiat de vârsta mea urmărește ploaia 

măsoară, cântărește, se bucură

oamenii nu mai vorbesc unii cu alții

un triunghi vrea să devină leu

leul îi lasă locul și se face nevăzut

nevăzut ascuns de copaci denși trestii treburi nautice

se scufundă într-o burtă mare și stă acolo plănuind doar de plăcere

alții își usucă penele la soare și nu văd decât propriul râs

un soare parcă mic se așterne pe foile mele

și se întinde ca o pisică