simt cum cad în gol și nu e nimeni să mă prindă așa că o să cad și-o să mă fac asfalt o să se-așeze cald pe limbă și o să îmi construiască alt înalt zenobia doarme dorme tot timpul, ca toate miresele cum ai reușit să rămâi viu cu atâtea dezamăgiri? nu știu nici eu în fiecare oglindă în care mă uit, sunt altul trec covoare peste cer nu mai văd nimic în el zebra pe silabe cântă ceaiului de mușețel răbdare o să te faci tu mare cu ochi de mărgele și ploaie pe piele va râde de tine și te va striga să vă jucați tu îți vei uita mintea-ntr-un prun și vei avea în fiecare zi alte nume
duminică, 2 februarie 2025
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
am ştiut atunci că Ruxandra fusese un caz fericit am ştiut că toţi ne vom fi citit poeziile cu teamă şi nepricepere din vârful unui bloc c...
ochii și da ochii și nu
ochii lui spun nu ochii ei spun da e dimineață se privesc în ochi și servesc masa are haina ruptă ea întreabă: a trecut ceva, nu? în grădin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu