simt cum cad în gol și nu e nimeni să mă prindă așa că o să cad și-o să mă fac asfalt o să se-așeze cald pe limbă și o să îmi construiască alt înalt zenobia doarme dorme tot timpul, ca toate miresele cum ai reușit să rămâi viu cu atâtea dezamăgiri? nu știu nici eu în fiecare oglindă în care mă uit, sunt altul trec covoare peste cer nu mai văd nimic în el zebra pe silabe cântă ceaiului de mușețel răbdare o să te faci tu mare cu ochi de mărgele și ploaie pe piele va râde de tine și te va striga să vă jucați tu îți vei uita mintea-ntr-un prun și vei avea în fiecare zi alte nume
duminică, 2 februarie 2025
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
aseară la festival am cunoscut o fată o cheamă Carla și servește la bar am rugat-o sa-mi facă un cocktail fara alcool c-a zis că nu-i cere n...
#
trei oameni mici într-o haină mare trenul trece lejer pe lângă lanurile de floarea soarelui
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu