empty

sunt un templu plin de carii

sunt un medic care cară

pelerina ploaia ochii

am fost zidul și lumina

treci peste treci peste pod

animalul așteaptă în tine

pășește trist

aleargă fără gânduri

din cameră în cameră

plăpând viu neauzit

lăsa urme

schimbă vagoanele discută se luptă

într-o liniște mare

cu o mână

cu vise speră

își leagă șireturile unul de altul

o burtă când de pește când de om

Apollo

floarea soarelui

să mai vii pe la noi

o masă lungă plină ochi cu fructe

o masă la fel cu o familie care dezbate ce e bine ce nu e bine

cine ce are de făcut

casa noastră e o sferă

simte și nu se dă bătută în nicio zi

căpitanul scufundat scrie celor de pe mal

ei nu pot citi nu știu răspunde

îi fac semne cu mâna de la distanță

doar copiii percep pericolul

construiesc o scară orizontală ușoară

o pun peste apă și așteaptă 

pop pop pop

I

scriu lumină iar de mă aștepți

cu cuvintele de pe pereți x2

nici cuvintele nu-mi mai vorbesc

eu sunt om și de asta greșesc

#

vine viața peste oameni ca o lună ca o palmă ca o poamă pe sub palme

doamne-doamne se tot roagă la un cerber plânge tare

e copil e singur și va inventa o lume de pe o zi pe alta

cu inima cu dalta doar din piese mici de ape și de clape lume-ulm 

și tot din singurătate face florile grădina tropicele mici pe care

le amestecăm să ne priceapă nimeni să ne scrie bine

și noi singuri ca și el ne-ncuiem într-un castel 

unde doar viorile mai pot unde fructe și compot unde facem iar complot

carnavale carnavale

oare cine ești

discontinuu rar apatic

mitraliera urme var

sunt numai ceea ce par

așa că scriu în după-amieze povești mai bune în care să intru

pe la uși urșii golul 

bolul holul 

camerele în pătrate de șah

pe pielea ta atât de nouă 

mâinile-n orașele mari 

în piețe plouă

dacă ai avea doar două inimi le-am iubi pe amândouă iar

o planetă ciudată

sunt pe o planetă ciudată

unde soarele nu-i soare

unde apa nu e apă

unde ochii nu sunt ochi

unde rochiile se rup

unde nu știu să ascult

unde pierdem toți pe rând

caut o dimineață în care cineva mă ia de mână

și mergem prin burți de pește, cântând

o poiană

nicio plecare

bună dimineața

sunt eu, așteptarea

asta e ultima mea zi

raport

reduc viteza

las vâslele

mă uit înainte

zâmbetul meu cuprinde marea