#

și când nu se întâmplă nimic tot se întâmplă ceva

murmur muzici faze

totul într-o împreunare perfectă, fără să știm

un observator dansează apusul

lejer cad valurile peste fețe

un filtru acoperă și descoperă lumina

zborul și sunetele din el

no-te

su-net

su-flet

su-flă

două sute douăzeci și șapte

stele

înghit un soare și lui îi place

își face casa înăuntru și stă acolo

doarme

visează

visează soarele

#

am fost aproape de rușine

mestecând am înțeles că nu vrea să plece

m-au văzut câțiva oameni

îmi spuneau: nu-ți cere scuze, totul este în regulă 

dar eu fugeam și încălțările mele nu atingeau pământul 

am trecut prin toate piețele

femeile voiau să-mi dea struguri și castane și loc de dormit

cerbul se uita la mine cu ochii fixi, cu un rubin roșu deasupra ochilor

miros teama asta, am mai văzut-o

podurile sunt moi

îmbrățișările sunt scurte și se tem de om

omul își face casa unde e frig, apoi se tot mută

mai aproape de locurile de unde se aude muzica

băiatul și femeia pasăre

există o diferență între oameni și păsări

oamenii fac ceea ce fac oamenii

păsările fac ceea ce fac păsările

între ei există legături fine, vechi

văzute doar de privitorii atenți

femeia-pasăre a avut atingerea fină

atingerea ei nu deranja florile

nu trezea niciun animal și nu ocupa orașul

așa a simțit băiatul vindecare și un corp moale pe care să doarmă

când era bolnav 

sau când era iarnă 

femeia a văzut că și el era sensibil ca ea

și prindea fluturii cu mâinile fără să-i rănească 

dar uneori cădea în pahare cu cerneală

și nu mai știa să iasă de acolo singur

femeia a avut răbdare

l-a îngrijit și i-a cântat când avea dureri

s-au jucat și au plâns pe rând

au împăturit flori și au vopsit rănile mici 

au pornit fiecare pe o altă potecă

unde să-și continue darurile

în liniște

despre ei nu vorbește nimeni

pentru că nimeni nu știe unde sunt

mirosul lor se simte în unele orașe

în unele poeme mici

în atingeri

în cum bate o inimă

fiecare mulțumește în șoaptă 

și doar păsările aud cuvintele lor

când își ating aripă de aripă

stafii și stafide

o limbă de ceas

un popă distras

mă ascund într-o casă măruntă

trec câțiva pescari

capturi invizibile mătură apusul

adorm cu un leu

prieten tot eu

de mâine voi lua pe cineva din piața de fructe

vom merge în larg să vedem stele și păsări

și ne vom întoarce râzând

vom cumpăra provizii pentru localnici

și vom prinde fiecare răsărit

o scoică la piept îmi spune pe nume

eu o duc la mare

din ea răsar flori și vise răsar

flori și vise

asteroid

trec zilele ca un asteroid 

plantele acoperă arborii 

arborii acoperă lumina 

într-un fel de casă un fel de om se privește în ochi 

poartă rochii și dopuri de plută în urechi

în inima lui o apă fără valuri o barcă fără vâsle 

busolele sunt pentru cei cărora le e frică 

unsori uit și frica și din care familie vin 

din ce țară am văzut pentru prima dată norii 

din noroi fac aparate de zbor 

din inima mea fac păsări care visează să călătoreasca departe