aici

aici câmpul se desparte

un răvaș pe fundul sticlei un sticlete un poștaș

un urmaș un ulcer unde mergem uite ieșirea uscăm hainele apoi uităm 

aici sunt eu cu pistolul între fălci, mestecând carbit și umbre și unde ești tu

în romburi în alge în inimi de iepuri în iarnă octava într-un oftat

aici biscuiții se termină intervin altele un mal înghite o clipă o clipă înghite timpul apoi

timpanul e un instrument șmecher mătușa privește de la patru zâmbind 

când tu te transformi în lei când tu te transformi în ancoră când n-am nasturi de numărat pentru tot plânsul

aici se dau flori cui suferă

aici nu pleacă trenul

aici poți să-ți ceri iertare fără să-ți fie greu

unde ne ducem cu gândul cu capul cu capa pe umeri cu kafka cu vreau

un parc un pont un periplu scurt pe Sena seara

un vapor

o mare de fructe de mare

o mare liniștită

o semilună-n pâine

liniște liniște liniște

oracol mereu orb

durere mereu la timp

arc în așteptare

aici te văd

dacă haiku-urile ar fi lungi

pisu bea apă

se oprește din lipăit

și aud ploaia

și miros norii

știu dragonii pe de rost

și cum se adună stelele împreună noaptea să însoțească oamenii

cânt la un instrument vechi care nu scoate sunete

urc treptele

ud florile

umplu bolurile cu apă și boabe și iubire

mașina spală în rotații perfecte

ronț ronț și alte sunete

când pisicile sunt într-un fightclub doar al lor

și oamenii cumpără pâine și pepeni și gorgone decapitate

păsările decapitate vor învia și vor intra la circ și la teatru

la concerte stăm cu burțile lipite de asfalt

și ne minunăm 

împreună

alo alo/ cobalt

călătorește mântuitorul tot într-un picior

cu o trompetă după ureche numărând

o moarte o viață o săritură în înalt

o faptă o arcă un nechezat așa 

dansăm pe ape dar apa nu ne ia

se ține se ține într-un așa și-așa 

cu bile cu sine cu talpa pe șa

lovește vorbește vopsea

ce preferi, să te iubim cel mai tare și să stăm doar o zi

sau să nu te iubim deloc și să nu fi singur

ca și cum nu le pot avea pe toate

ola ola olala

cu talpa pe șa

nu o poți uita, ea te uită încă

în tristețea ta, încă stai la pândă

dacă va avea aurul la ea timp și-adulmeca

gara bătută de soare care nu mai aștepta 

freamăt fulgi în aprilie 

ploi de la Sfântul Ilie

se-nchide se îngheață se îngheață

dintr-o ceață într-o alta dintr-o ceață într-o alta tu ești neschimbat soldat

ne pierdem din nou în Malta tu și monștrii de sub pat

ala bala pineala tot treptat

înc-o dată peste cale peste portul încuiat

dacă vezi și vezi mai bine

cine vrea să stea la sfat

cine nu mai vrea la start

se rotește neputința într-o baltă pe asfalt

te iubesc am luat și cheia din triunghi și din patrat

să ne facem o gondolă peste sat

și de-acolo muritorii

și de-acolo te-am uitat

eu tu ana zburătorii și marchizul dezlegat

alo 

alo

alo x2

și te vreau să-mi praf de stele

și te iau când pot să tac

sare-ntr-un picior uitarea de cobalt x2

temporizator

temeinic cade limba mare peste capul soldatului fără tată

tu ascunde-te într-o floare carnivoră de mărimea a doi oameni

floare care nu te omoară, doar te ascunde puțin

două monezi și o luptă-n Roma pe viață și pe moarte

12 semne-n zodiac

12 ore-n ceas

12 pumni în stomac

12 ciuperci de dinainte să plouă

o greșeală

o lacrimă

orașul adormit

apoi cu cine vorbim și mai ales de ce

orașul ăsta adormit obrajii tai că de granit

o să mă ierți că m-am pripit

apoi un dans apoi un zid

apoi un vals apoi un vis orașul ăsta adormit

eram toți într-o gondolă și vâsleam înspre nicăieri

e greu să fii om pe lumea asta

și să trebuiască să te prinzi din mers

asta e frumusețea, zici tu, și mai bem o veneție 

și beți așa 

eu în beția ta și-apoi toți în beția tuturor

un gondolier un răpitor un spatiu vid 

olar ogar omid

afară din orașul adormit am înțeles

nu e nimic de înțeles

nu e nimic aici din ce n-am scris

nu e vreun cer și niciun vis

e călătoria aia pe care n-o-ntelegem dar o pășim 

suntem mai mulți decât pare

pianul ne cântă și-n mare

vom descoperi în tăcere

un ochi

cât toate neștiutele 

și nopțile 

și portile-nchise

porniți toți din orașul adormit

odată

odată am mâncat un om

m-a mâncat un om

și ne pierdem unul prin burta altuia

dând cu capul de stele și uși de la pod

de numere de telefoane și jumătăți

fără sa ne spunem nimic în nicio zi

și dacă pare puțin, e pentru că e

dacă toți semănăm 

slujba merge mai departe prin ploaie

și râd motanii ha-ha-ha

cu struguri în bot cu foc cu cuști din clei

unde mi-am pus ochelarii

trecutul și ceea ce unii numesc suflet suplu sunt steagul lăsat la sol simplu 

s-ar obstacole surd separ seva de singurul cuvânt care ne poate aduce mai aproape

salut 

cine taie bilete 

cine strânge în brațe 

cine a obosit de la atâtea repetiții imperfecte

să pună capul aici și să doarmă

ne va trezi cocosul poetul lazar și femeia din piepturi

șinumaieram

și nu mai eram

nici tu nici eu nu mai eram

nici noi nici ei nu mai eram

nici a fost o data nici va fi bine

nici niciodată sau tu mereu faci așa și ne-am pierdut

și dă-i și caută busole și aureole și ușa vecinului care deschide

dar nimic 

dar nimic

și cântă trompeta și nu mai știm dacă suntem la nuntă și am murit

o omidă pe fundul mării

o ocheadă 

o medalie

o singură dată într-un picior

o iubire

un mecanic

olala ce departe mergem cu 

și ne trag toți după ei nu pricepem mai nimic

și ne trag toți după ei cu pliuri de pe la circ

și pasare fiind mă opresc într-un copac

și stau așa un an lumină

și stai și tu

și e liniște 

tot mai liniște

și nu-ți e frică

nici de tine

nici de tine

cuvintele se schimbă în puncte mici

mici

și gata

și dacă mai rămâne ceva e pentru cel ce nu cuvântă

nu așteaptă 

nu lovește 

nu caută

aici nimeni

aici nimeni

nu am niciun mesaj

timp stă în loc

om doarme

un dromader un dromader

unde spre cer

lume în cerc

alunec înăuntru

nu pot descrie nimic din cele ce par a fi

un bărbat întins pe o masă

un fel de familie

un elicopter de buzunar

stelele știu oamenii nu

formează apoi lasa-i așa o vreme

n-am vrut să zic nimic așa că am luat toți peștii și i-am băgat într-o plasă mai mare

în curtea regelui aceleași jocuri de lumini 

aceeași doi în baie de aer

sunt eu sunt visul tau de acum două nopți

am făcut colți și-o să vin peste

și puștile sunt gata

și noi gata să nu mai tragem niciodată

ala bala portocala am greșit am cam greșit

linia gara linia gara înc-un pic

și dacă se face seară și dacă ne facem bine înzecit

să nu vină să ne vadă

am făcut nimic

și e bine

singurătatea are un singur chip

toba bate

oamenii mint sau 

oamenii fac ce pot

compot comport etajul patru

de acolo se vede și strădania și stația de pompieri și noi cântând în cor

și mamele la trap și acadele și favele se văd dar doar dacă te uiți bine

sau dacă închizi un ochi exact atunci când copacul cade

călare călare pentru cine faci toate astea, n-ai auzit că e blocată ușa raiului

nu se mai vând aripi arcuri deltaplan

așa că rămânem toți aici să vedem elefanții

nemișcați fascinați de un cântec pe care nu știm cine l-a scris 

e dimineață 

Dumnezeu își întinde brațele până în cancoon

dă flori în Bagdad

udă florile la noi în grădină

așează hainele pe sârmă fără sârmă fără clești

fără alge fără pești

iar când obosește respiră un pic

preluăm noi

preluăm noi

atât se poate

și sărim

și teroriștii nu mai pot să doarmă noaptea

se apucă de gătit de cusut de cântat și e bine