oameni au mâncaaat
păsările cu tot cu pene cu tot cu arcuri
au înghițiiiit inelele de logodnă
au sărutat buricele femeilor lor
apoi au cântaaat o notă mai sus o notă mai jos
au suflaaat prin trompete
au privit de pe vârfuri o lume mai mare
au legănaaat copiii de țâță
apoi au scris mărunt de mână
au durat portofele pe care le-au cusut și încălzit pe rând
au aruncat un zar trucat
au rumegat iarba de dimineață
au colindat
cerșetorii cer cer cer
cineaștii privesc pe furiș
cerșetorii merg merg merg
deasupra lunii deasupra stelelor
o bucată de unt se topește pe fruntea mea
pisicile cutreieră torc cutreieră
trenurile trec tare torc tare ceas mare care nu ne spune unde ne-am pierdut
portarul zorrrrnăie cheile privește șiret sensul lucrurilor
vulpile nu se arată oamenilor
tancurile tronc tronc vâj
pietrele de mătase opresc războiul
în cana cu ceai Mircea cască construiește un orășel în care nimeni nu rabdă de frig
un român în două pagini
un vuiet o călătorie peste ape
aici ne oprim și nimeni nu mai scoate niciun
poc bum jbang
pistol de jucărie
tort și cine să trăiască veșnică confuzie cu de ce purtăm costume și ne caricaturizăm
apoi vrem trezire și flori și nori prin care se vede exact
se vede se trage undița pe mal și ne ascundem în corturi butonind
o busolă o barcă un casetofon
e din ce în ce în ce
mai liniște
și îi e din ce în ce în ce mai bine
înconjurat de butoaie chibrite flori ofilite și un animal flamingo care vorbește flamanda modernă
și caută să ia bani cu împrumut
să toarne un film să toarne pe cineva
și să uite cine e
