uneori pare c-o să mor
nu mai am poezia
nici pe ilinca
nici umbrele sau papagali vorbitori
și tot exercitiul ăsta inutil nu mă duce niciunde
viața s-a schimbat
dar tot ce plouă înauntru plouă la fel
și mâinile la fel se țin cu zâmbet
gheparzi adorm girafele mănâncă gem
invidia îmi curge printre degete și se pierde
cum am pierdut telegrama aia de dinainte să plecăm în vacanță
eu miroseam sărat
tu miroseai frumos
și era de ajuns să fii ca să mă simt
cel mai mare cosmonaut din câți am văzut
dup-aia mi-ai cantat la trompetă și-ai zis
că asta n-o să se termine niciodată
și te-am crezut și-am adormit
marea de-a doua zi era colorată și caldă
și aripile tale bateau ușor mai știi
eșarfe vișinii benzinaria
în care ai uitat cărțile binoclul și pe mine
dar nu pentru mult timp
albastru sunt și tu zâmbești
oriunde ești
colinzi
călduț
e pentru tine floarea asta
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
aseară la festival am cunoscut o fată o cheamă Carla și servește la bar am rugat-o sa-mi facă un cocktail fara alcool c-a zis că nu-i cere n...
#
trei oameni mici într-o haină mare trenul trece lejer pe lângă lanurile de floarea soarelui
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu