uneori pare c-o să mor
nu mai am poezia
nici pe ilinca
nici umbrele sau papagali vorbitori
și tot exercitiul ăsta inutil nu mă duce niciunde
viața s-a schimbat
dar tot ce plouă înauntru plouă la fel
și mâinile la fel se țin cu zâmbet
gheparzi adorm girafele mănâncă gem
invidia îmi curge printre degete și se pierde
cum am pierdut telegrama aia de dinainte să plecăm în vacanță
eu miroseam sărat
tu miroseai frumos
și era de ajuns să fii ca să mă simt
cel mai mare cosmonaut din câți am văzut
dup-aia mi-ai cantat la trompetă și-ai zis
că asta n-o să se termine niciodată
și te-am crezut și-am adormit
marea de-a doua zi era colorată și caldă
și aripile tale bateau ușor mai știi
eșarfe vișinii benzinaria
în care ai uitat cărțile binoclul și pe mine
dar nu pentru mult timp
albastru sunt și tu zâmbești
oriunde ești
colinzi
călduț
e pentru tine floarea asta
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
spune, fii liber ca o caracatiță în marțea asta fii liber treci tu pe la mese și întreabă-mă, eu n-o să-ți mai răspund aș putea să știu cine...
-
suntem puntea fără să știm trecem prin timp cu timpanele pline de griji un elefant îmi arată calea seamănă cu mama, cu tata, cu bunicii când...
-
mergi tu să aduci o lumânare? chiar trebuie? doar n-o să stăm aşa, în beznă, o zi şi-o noapte de unde ştii cât are să ţină? nu ştiu atu...
oamenii mici
se face că trecutul mă pândește se face că eu sunt trecutul care mă pândesc îmi fuge mintea pentru că mintea nu poate fi prinsă de nimeni al...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu