pe fereastră ghid albastru deschis
începând să traiesc ce nu vedeam în niciun vis
alarmant de singur căutând sensul în toate
înc-avea curaj să pășească mai departe
niciodată nu știa ce-o sa iasă din picturi
vopsele pe mâini vopsele în capul lui
întors spre sine vedea ceva cu totul nou
ar fi vrut să-i vorbeasca ca și cum
nu s-ar mai întoarce niciodată de la drum
nimic nu vine pe pământ fără opusul lui
închis în colivie numărând aripi de pui
masa în familie era un ritual ciudat
era diferit sau cel puțin așa a învățat
erodat de școală și de încercări stupide
fugea pentru că nu știa cum să le facă față
voia atât de multe de la viață
se săturase în sfârșit de întuneric
purtat prin sine doar o mână de nisip
adormea încet cred că știu ce sunt
vise clare acum scăpat de fiecare gând
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu