siliciu

părea cel bun mânca stele la micul dejun vând castele cu abajur 
aici acum niciun regret tot ce contează ești tot ce e drept
am învățat și-acum aplic mâncam abecedare când eram mic
supă la plic etajul patru vocea din cap asezonat cu 
semnafoare sectoare lumânări oameni pe cale calendare 
zi după zi după zi după soare
lume amețitoare poezii rare triunghiulare
pere pare prind culoare parcul pocnește privighetoare
zboară acasă pâine pe masă vânt la terasă vând inimi mari
terța apasă singur acasă văd dinozauri globi oculari

când ai cinci minute libere

te-aș suna să-ți spun cum mă simt
o să cadă fulgi ca-n fiecare decembrie peste ochii mortului
zero grade și simți că treiești 
ceva e viu în jurul tău iar tu ești acolo 
respiri înțelegi că asta e tot
apoi intri undeva să mănânci bei te simți ocrotit
poezia e un exercițiu inutil asta mă împiedică să scriu mai departe
n-o să te facă să pui mâna pe telefon
să spui mă bucur să te aud e totul bine
dă-ți armura jos ești cu mine acum
să-ți râdă ochii să dormim liniștiți 
să nu aibă nimeni nevoie de noi în altă parte