hagi zboară

unde dau io crește carne 
zise apostolul mestecând 
fructe de mare
căzându-i din gură 
fructe de mare
fără nicio jenă
repetând mecanismul ăsta jegos în care
mie mi se părea că am aripi 
iar ție ți se părea că le mănânci 
marginea e și ea tot un fel de joc în care
nu ajungi la pedale
narcoman de duminică
unde ești tu frate mai mare 
să ne vezi să ne dai de mâncare
să ne cerți când călcăm peste
să ne pupi pe frunte când facem totul bine
experimentul începutului de secol 
poliția română vede dar mai ales 
toate drumurile duc la tine-n garsonieră, fă 
au trecut cinci ani și io încă stau 
cu gura deasupra farfuriei
mâncându-mi mucii 
de ce ești nesimțit
și tu nu apari ai zis că mergi să cumperi morcovi 
și eu te-am crezut pentru că ce e viața fără credință
mi-au zis că ai fi plecat cu un altul 
dar care un altul 
că stai tot aici în cartier dar că ai mare grijă când ies să cumpăr pâine
pentru când o să te întorci acasă

piesa #2

am știut dintotdeauna că am fost făcut să scriu
tu-așteptai să-ntindă mâna eu stăteam până târziu 
sticla plina ochii mari umpluți cu vise
gurile umplute cu iluzii și cu fise
zicea n-o să mă sting și nu s-a stins nici azi 
inima-i aud bătând ca nicio alta printre brazi
nu-mi e dor de nimeni îmi e dor de toți oamenii care-au trecut prin mine
ca o prăpastie un elastic în ultima stație ochi-i sunt de plastic
nu-i nimic un nou început e mâine viață pe culme viața acum e 
run run like no one else învață să plângi pe vers
învață să-nveți din mers învață și n-ai să pierzi
ochii albaștri-l știi și tu inima tare
cine să-l audă noaptea cine să-l aștepte-n zare
e ca și tine ești ca și el 
orice poate să conteze nu banii din portofel
oamenii din cerebel nu poți s-adormi
girafe cu gâtul scurt șapte unicorni rebeli

ha ha lumea-i a mea ce să fac cu ea (x4)