a murit cici
săraca
a murit de tot, de-o dată
șade lată peste scânduri
plâng părinții ziua, noaptea
oare când se mai întoarce
a murit cici, săraca
uite-a fost și-acuma nu-i
aș mai scrie-o poezie. dă-mi o brichetă, un cui
unde nu-i iubire, pui
unde îi, mai pui și-acolo
marco polo, marco polo
îmi place gina pistol o
visez marțea și joia
cici plânge din mormânt
când sunt eu parcă nu sunt
e o umbră-n toate astea
ziua, noaptea, ziua, noaptea
caut final și n-am și n-are
nimeni să mă împrumute
scriu pe loc pentru bipede, fete mute, surde, curte
le fac tuturor o dată
și le duc unde răsare
a murit cici, săraca
și se scaldă-acum în soare
the end
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...
#
când câmpul cântă cresc arbori
uneori mă impulsionezi
RăspundețiȘtergere