Acolo unde călcâiele mele suferă,
Acolo unde aştept dimineţile cu sufletul ei bine împachetat
Undeva aproape de gură,
Acolo unde toate apele lumii se duc pe gât în jos ca-ntr-o pâlnie de la
O-mie-şapte-sute-şi-ceva -
Acolo să mă cauţi.
Nu mai ştiu scrie boala caprelor Irinucăi pe fişa postului.
Ambele-mi braţele sunt în concediu fără plată
Cu mai mult de douăzeci şi cinci la sută
La salariu.
Nu mai ştiu gardurile şi cireşul ăla, frate cu libertatea.
Nu mai ştiu să mănânc marmeladă cu gura până la urechi.
Undeva în oraş,
Liniştea stă să cadă peste sexul ei alb
Şi foarte curat.
Complexele rânjesc de undeva de după perdea, aşteptând poeziile
Lui Cărtărescu.
Încet-încet,
Hârtiile de curând ordonate de după
Tejghea,
Încep să ardă.
Şi ard cu ele toate păcatele.
Şi ard caprele Irinucăi în chinuri groaznice.
Şi ard chibritele de la atâtea ploi cu bucăţele de suflet, cum ard plămânii bolnavi
Înainte de a fi vărsaţi,
Iremediabil,
În chiuvetă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu