Azi mi-am facut curat in camera de zi,
Dintr-o nevoie a schimbarii pe care de mult n-am mai simtit-o.
Mi-am adunat toate hartiile vechi din ultimul sertar si le-am intins rabdator,
Una cate una, pe masa creatiei.
Le-am asezat alfabetic, apoi numeric, cronologic si in cele din urma cromatic.
Le-am numarat, apoi le-am numarat din nou, pentru ca ultimul lucru pe care l-as fi dorit
Era sa gresesc.
Acum ma mandresc cu ele, stiti,
Sunt ale mele si le-am putut pastra pe toate.
Hartiile amintirilor mele au invatat azi sa-nnoate,
Apoi sa zboare nestingherite prin toata odaia
Strigandu-mi ca nu se mai tem,
Promitandu-mi ca s-au lecuit si nu mai gem
In nicio noapte cu luna pe jumatate plina.
Si le-am crezut.
Si-am repetat acelasi ritual cu celelalte obiecte ce-mi pareau a cere ceva nou.
Am fost prudent din nou,
Dar am acum senzatia unui gol mai gol decat hartiile pe care de fapt nu scrisese nimeni, niciodata nimic.
Si constat prosteste ca haosul mi-era de folos
Si ca susul adora sa stea cu capul in jos.
Aproape-n Aproape
Aproape-Departe
Faceti-mi linistea sa crape-n patru
Si-apoi in alte patru
Pan-o veti obosi si se va autodilata dintr-un bun-simt teribil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu