Pagini

duminică, 2 noiembrie 2008

La-nvoială cu timpul

Roaga-ti timpul sa mai stea putin,
cheama-l la o cafea si fa-l s-o bea cat mai amara,
spune-i ca s-a vandut tot zaharul,
sileste-l sa soarba cu pofta fiecare picatura,
si imbata-l cu tutun din cel mai prost, n-o sa-i pese

Iar are sa te ia-n ras stiind ca ti-ai uitat credinta in buzunarul drept
al altor pantaloni murdari si te vede si mai singur.
Nesigur iti imbraci hainele verzi din care-ti strigi liber arbitrul
cerandu-ti pocainta.

Roaga-ti timpul sa te ierte ca n-ai facut decat sa-l pierzi,
fa cumva sa nu-l mai vezi, fa-l sa-si uite drumul.
Canta-i orice stii s-adoarme-l,
apoi intinde-l ca pe-o guma de mestecat intr-o cutie cu chibritiri,
ca sa-i poti da foc.

Toate fara sa clipesti
daca-ti doresti sa mai ramai,
fiindca-l omoara plictiseala
si de data asta nu mai vrea sa moara singur.

Spune-i din ultima proza scrisa,
o sa faca pe amnezicul,
o sa adoarma in clipa de pe urma.

In clipa de pe urma…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

iubire

iubire  uitare și așternut pădure un cerb pierdut un diamant ce stă doar în frunte acolo îl vei găsi călătorind călătorind cu picioarele goa...